[sigalia]

" The Piano''(1993)


Nu este un film genial,unic sau perfect.Folosind o poveste romantioasa,vorbeste insa despre destinul de a fi altfel intr-un mod care te emotioneaza si te lasa ganditor.Calitate rara,de care as vrea sa ma bucur mai des.
O femeie muta traieste la modul compensatoriu intr-un univers propriu,construit din sunetele pianului sau.Femeia ,care are o fetita,dar nu si un sot,se marita departe,in Noua Zeelanda ,cara peste ocean pianul ,parte organica din ea,dar barbatul ei refuza sa i-I aduca in casa,considerandu-l,desigur inutil in viitoarea lor viata.Un al doilea va intelege,si-l va insusi si-l va folosi apoi ca modalitate de apropiere de ea.Ceea ce incepe ca un troc,ca un santaj umilitor se va transforma in iubire ( posibila metafora a caii spre celalalt ?)
Pe aceasta schema banala ,neverosimila , de un desuet cuceritor se dezvolta insa o bogatie de nuante si semnificatii.Relatia femeii cu sotul ei ( sensibilitate , vulnerabilitate vs.putere , opacitate) ,relatia dintre ea si celalalt barbat ( brutalitatea instinctului sublimata de intuitia adevaratei naturi a feminitatii,),relatia dintre ea si copil(iubire,intelegere si razvratire) ,toate acestea compun un tablou de o frumusete rara,in fata caruia este imposibil sa nu fii acaparat.

Filmul e lucrat in filigran( da,regie feminina,cum bine a precizat cineva ),are patina,aer,atmosfera, o nota de rafinament absolut in care excesul emotional nu deranjeaza,iar turnura de happy-end nici atat,pentru ca aceste ‘’neajunsuri’’ sunt doar un cadru,o rama ,o dantelarie sub care recunosti propria ta aspiratie spre mai multa intelegere si umanitate.