[sigalia]

"A perdre la raison'' (2012)

In ziua de 28 februarie 2007 , majoritatea posturilor radio/Tv din multe tari europene isi deschideau editia de seara a jurnalelor cu o stire terifianta : intr-o localitate situata la 30 de km de Bruxelle, Genevieve Lhermitte,isi omorase toti cei 5 cinci copii,intr-una din camerele situate la etajul locuintei,unde ii chemase pretextand ca le-a pregatit o surpriza.
In spatele acestei tragedii incredibile a stat un lung proces de deteriorare a vietii de ansambul a mamei ucigase.
« ''A perdre la raison" est un naufrage familial et nous pensions "Titanic" pour la structure du scénario» - a declarat pentru ’’ Paris Match.com '' Joachim Lafosse,regizorul filmului realizat ca o adaptare libera a acestei intamplari.
Iar bogatia si forta acestei pelicule rezida tocmai din perspectiva de transformare si de proces pe care o propune asupra sirului de evenimente.

Protagonistii povestii sunt doi tineri (Murielle si Mounir,un imigrand marocan ) care se iubesc si se se casatoresc.Tinerii vor trai in casa si impreuna cu protectorul lui Mounir,doctorul Andre Pinget,cel care le va asigura permanent si sustinere financiara.Ceea ce la inceput pare un start bun,se tranforma lent,imperceptibil(exact ca in viata) in tocmai contrariul sau : femeia fericita intr-una depasita de corvoadele vietii domestice/barbatul iubitor in individul absent ,sufocat de atmosfera de acasa/maternitatea insasi devine din sursa de implinire si sens generatoarea unui univers claustrofob de o agresivitate cu efecte nebanuite /batranul sustinator al familiei este deopotriva altruist si abuziv prin omniprezenta si controlul subliminal pe care il exercita .
Pe tot acest fond depresia pe care eroina o dezvolta ruineaza pana la anulare toate mecanismele ei de functionare.Singuratatea fara putinta de strapuns a bolii psihice este si ea surprinsa cu dibacie atat in multiple planuri secunde cat si singular ,in potretul de plin plan al tragediei interioare pe care Murielle o parcurge.

Ca in toate creatiile foarte bune,ni se spune mult cu extrem de putin.Economie ,atat epica cat si de limbaj.Expresivitatea starilor de fapt nu lasa loc si nu mai necesita nici un fel de artificiu artistic.Sau,daca vreti – senzatia coplesitoare de ‘’autentic’’ – este si in acest caz,cea mai eficace tehnica de manipulare.
Cea mai importanta reusita a filmului ramane dupa mine insa, perspectiva profunda ,nuantata si curajoasa pe care o propune spectatorului in intelegerea ( si nicidecum justificarea !!!) acestei tragedii : actul criminal este uneori( deseori ?) incercarea ultima si disperata a unui om de a evada din infernul destramarii interioare, caruia nu ii mai poate face fata.