"Jagten"-2012.
Un film surprinzator, menit sa contrazica o teorie binecunoscuta printre parinti si psihologi:copiii nu mint niciodata. repetata de cateva ori pe parcursul derularii lui, aceasta premisa de la care pleaca tot scenariul acuzarii, este motiv de a rascoli viata linistita a unei comunitati nordice respectabile, unde fiecare se cunoaste cu fiecare, oamenii sunt deschisi, prietenosi si plini de viata, intr-un decor natural aproape ireal de frumos.
prietenia dintre un copil si un adult poate deveni o relatie speciala, care, uneori, necesita interpretari subtile, plecand de la ceea ce o genereaza si, mai departe, explorand in miezul ei, ajungem sa intelegem de ce devine o legatura necesara, obsesiva,dureroasa, capabila sa distruga vieti.
aproape ca este insesizabil ceea ce urmeaza sa se intample.Klara, o fetita blonda adorabila, resimte lipsa de atentie a familiei sale.Lucas, educatorul de la gradinita, cel mai bun prieten al tatalui sau, intuieste perfect frustrarile ei si intra in lumea imaginara a Klarei, fara sa-si inchipuie ca, mintea acesteia, percepe distorsionat atentia pe care o primeste si nevoia lui, pana la urma, de a compensa lipsa prezentei propriului copil.
emotional, filmul atinge, chiar daca nu cu imagini care sa vina in sprijinul celor afirmate de Klara, care ar fi avut garantat impactul cuvenit asupra publicului. dramatismul provine din situatia ingrata, aproape fara iesire, in care se afla Lucas.
Despartit de sotia cu care se lupta pentru custodia copilului, acuzat de abuz sexual, chiar de fiica prietenului cu care se cunoaste de-o viata,respins si judecat superficial de comunitate si de noua iubita, gaseste resurse sa-si pastreze demnitatea si locul, ceea ce nu este deloc usor. Interpretare admirabila a lui Mads Mikkelsen. Mi-a placut mult figura lui obosita si trecerile de la o stare la alta ale personajului, asa cum au fost trasate in scenariu,alternanta dintre secventele cand el se juca cu copiii si acelea cand incerca sa-si recupereze fiul, apoi, momentele incredibil de duioase dintre el si fetita, nu acelea de dinainte de acuzare, ci acelea de dupa, cand fetitei i se citea remuscarea pe chip. dealtfel, Klara, mi s-a parut cel mai interesant personaj din cauza posturii in care a fost pusa. Fetita care a interpretat rolul, a fost exceptionala in aceasta incercare de a pendula intre adevar si ceea si-ar fi putut imagina ea.
Asadar, daca nu l-ati vazut inca, inarmati-va cu rabdare. Filmul este lent, dar ingrozitor de bun.
cc4f53772eba8936b75ff9ea81728cdb.jpg