|
Dark Knight
Am revăzut pentru a câta oară Dark Knight pe TCM. Și acuma mi-a venit ideea de a interpreta tot filmul cap coadă ca o satiră a societății moderne. De la șeful de poliție care are iluzia că se poate baza pe polițiștii din subordine chiar dacă are indicii că sunt vulnerabili la corupție, la procurorul care duce o cruciadă oarbă până la nebunie, la procurarea care se folosește de succesul în carieră pentru a genera confuzie în inimile a doi bărbați, la criminalul personaj negativ își imaginează că deschide calea unei noi generații de infractori mult mai ambițioși cu răul pur pe care îl pot face și până la personajul principal care își pierde încrederea în fața asaltului de schimbări suferite de celelalte personaje tipice într-o poveste Batman.
Piesa de rezistență este utilizarea la final a unui sistem de urmărire în timp real orwelian și modul de tratare al situației de prizonierii a două feriboturi care se pot arunca în aer unii pe alții, unii locuitori obișnuiți și ceilalți condamnați transferați de la o pușcărie. În mijlocul situației critice locuitorii obișnuiți se pun unii să voteze dacă să-i arunce în aer pe condamnați, iar aceștia se revoltă contra gardienilor într-un mod mai puțin democratic pentru a avea acces la detonator, similar cu felul în care se iau deciziile în diverse chestiuni prin vot sau nu în SUA. Pură satiră, și mai comică dacă ne gândim la scandalul PRISM din momentul ăsta.
|