Black Christmas e un horror care nu depaseste limitele genului sau (nici nu incearca, dealtfel). Asta il plaseaza din start intr-o alta liga valorica in comparatie cu celelalte filme din turneu. Una inferioara. Si cred ca de asta ar trebui privit cu putina bunavointa. Bunavointa de care are nevoie pentru ca nu e lipsit de probleme (mai un plot-hole, mai putin bad-acting...). Dar, din punctul meu de vedere, sunt probleme minore si de care se poate face abstractie pentru ca nici o poveste perfect logica, nici un joc actoricesc de inalta calitate nu sunt elemente esentiale pentru un horror.
Atmosfera, pe de alta parte, e cruciala. Si cred ca aici filmul se prezinta cel mai bine (as zice ca e aspectul care
mi-a placut cel mai mult dar mesajul fantoma al lui Federico inca ma bantuie).
Partea tenebroasa e asigurata de des-mentionatele telefoane si secventele grotesti din pod -cadavrul lui Claire, cu expresia aia de groaza amestecata cu surpriza pe fata e imaginea-fetis a filmului, si nu e de mirare ca regizorul tot insista sa o arate pentru ca e cel putin la fel de creepy ca deja enervant de des-mentionatele telefoane. Nu vreau sa exagerez dar imaginile alea au un fel de poezie macabra in ele si mai-mai ca-ti pare rau ca "Billy" nu isi orneaza habitatul si cu alte "trofee" (pe langa proprietareasa alcoolica).
Ce e surprinzator e doza serioasa de umor (8-|) ireverentios cu care e infuzat filmul. Si mai surprinzator e faptul ca glumele alea aproape infantile (majoritatea cu substrat sexual, evident) nu transforma filmul intr-o comedie (ca in Evil Dead, ca tot vorbeam de el) si nu ii taie din...hmm..."seriozitate". Ba chiar i-o accentueaza pe alocuri.
Singurul lucru pe care pot sa i-l reprosez la capitolul asta (al atmosferei) e faptul ca crimele propriu-zise sunt in mare parte banale si nu prea genereaza tensiune (exceptia e din nou Claire si poate fata cu felatia
). Din partea unui slasher (sau ceva ruda apropiata, bunic sau tata) te-ai astepta la mai multa ingeniozitate.
E de apreciat si faptul ca nu se incearca crearea unei mitologii antagonistului (multe filme mai apreciate si cunoscute decat asta o dau in bara cu brio la partea asta, vezi primul film din seria Friday the 13th). Criminalul nu area un background prea consistent, nu stim cine e Billy sau ce a facut cu Agnes, dar misterul e de preferat unor motivatii puerile. Si de fapt asta face si conversatiile telefonice atat de disturbing: faptul ca vocea aia releva o furie oarba si irationala care nu poate fi inteleasa sau dominata si cu care nu poti negocia.
In concluzie, din ce am vazut pana acum, Black Christmas e clar un horror cu mult peste medie- poate cu un pas in urma clasicelor consacrate, cum le spune Anaemona, dar are farmecul lui unic si special si asta e cel mai important pt. mine:
3 stele
@faraimaginatie: nu stiu daca are rost sau daca te mai intereseaza dar majoritatea chestiilor pe care le-ai reprosat filmului in comentariul tau au explicatii cat de cat logice din punctul meu de vedere.