[Oldu]

Twinsen cere „criterii obiective” în aprecierea unui film.
Pe scurt: n-am, nu-s, n-are nenea, ioc criterii obiective.
Impresia mea e că mai întâi criticul reacționează ca tot omul, (mi-a plăcut, sau nu, sau m-a topit, sau am plecat la mijloc etc etc.). După aceea se pune să explice, doct, umflat sau la mișto, sau pe bune, cum că de ce (i-a plăcut, sau nu, sau l-a topit...etc).
E greu să născocești criterii obiective în aprecierea unei producții de artă.
Are cineva criterii obiective cu care să aprecieze frumusețea unei teme muzicale? a unui tablou?
Frumosul în artă e o p'ob'emă care a mâncat zilele studenților de la IATC și ITA în vremuri mai marxiste, când totul era explicat cu „legi obiective”, convingătoare de mama focului, că altfel picai.