|
Eu sunt de alta parere. Mi se pare destul de vizibila partea rationala din creatiile multor artisti pe care ii apreciez. Stiu ca Dylan a sustinut mereu ca muzica lui nu are neaparat o tematica, nu vine ca expresie a unei atitudini pro/contra a ceea ce se intampla in jur. Dar daca te uiti putin la cantecele lui si la modul in care a lucrat cu altii, inclusiv cu the Beatles, mie mi se pare ca stia foarte bine ceea ce face, ca intelegea muzica la un nivel conceptual foarte temeinic. Ca este el satul de toate intrebarile sacaitoare care pornesc de la premisa ca trebuie sa fii un etern revoltat contra ordinii mondiale, asta e alta discutie. E adevarat ca de multe ori se exagereaza ideea de creatie cu o tema si un scop bine definite, dar excese de genul acesta nu anuleaza partea rationala a muncii unui artist.
Bineinteles ca orice creatie are o latura incontrolabila, inconstienta, instinctiva sau cum vrem sa o numim pentru ca in asta consta si farmecul ei. Dar ea vine deasupra unei conceptii destul de clare a artistului despre ce vrea sa faca; creatiile sunt lucrate, refacute, construite, si aceasta munca de continua modelare are o justificare pe care artistul o poate da dincolo de "nu suna bine" sau "nu este asa cum simt eu ca ar trebui sa fie".
Si oricum Alan Moore, in documentarul cu pricina, cred ca sustine mai mult pozitia ta decat pe a mea.
Last edited by aniela07 : 09 Jun 2013 at 13:18.
|