Merci pour le chocolat
L-am vazut acum vreo 3 saptamani, nu m-a impresionat cu absolut nimic. Nici nu mi-a placut, nici nu mi-a displacut. Cred ca l-am si uitat complet in momentul in care s-a terminat. Ciudat e ca i-am dat 3 stelute. Probabil tocmai datorita faptului ca n-am simtit ca mi-a displacut. In fine...pentru mine personajele alea n-au avut niciun sens, scena din cafenea cu "confesiunea" mi s-a parut extrem de fortata si random cumva. Adica, inteleg ca a fost motorasul actiunii dar plasarea mi s-a parut cumva artificiala. Mi-a placut Dutronc, ca-mi place de obicei. Si Anna Mouglalis e frumoasa. Sfarsitul mi-a displacut la maxim. Ca si stalex, am considerat c-a fost prea "in our faces" si afectat asa. De fapt, tot filmul mi-a dat o senzatie de artificial, daca stau bine sa ma gandesc. Cam asta retin din el. Aporpo, intre Hupert si baiatul ala era ceva relatie mai speciala? Ca-mi parea foarte touchy-feely ea.
LE: Mi-am adus aminte de scena aia cu ambalajul ciocolatei in care practic Chabrol ne da o mura-n gura de toata frumusetea in legatura cu toata miza filmului.
L`Intrus
Ba...where do I begin? Am avut o copie cu 2 cd-uri. Cand s-a terminat prima parte eram asa de prinsa de film ca abia mi-am dat seama ce se intampla. Dau sa pun al doilea cd si ma opresc putin sa ma-ntreb la ce dracu ma uitasem pana atunci. N-am priceput nimic din film da transpusa acolo eram. Am zis...ok, hai ca poate reusesc sa pun piesele impreuna in a doua parte. Ummm...nope? Da tot acolo in film am stat si nu m-am miscat. Si la sfarsit ma gandeam...cum naiba te tine un film de mai bine de doua ore, din care nu-ntelegi mai nimic, prin in fata ecranului?
O fi lentoarea camerei lui Denis care te face "intrus" in poveste. Te baga acolo in lumea ei si simti ca participi? E modul ala foarte personal si intim in care-si incadreaza personajele? Ce dumnezeu e, pana la urma? Soundtrackul ala cu repetitivitatea lui obsesiva? Imi aduc aminte si-acuma de scena aia de sex de la inceputul filmului. Tre` sa fie una din cele mai bune pe care le-am vazut pe ecran? Ca tensiune, zic. Sau poate o fi aparitia lui Alex Descas, Atata timp cat apare si el pe-acolo eu is ok.
Atat de multe scene mi-au ramas in memorie, totusi. Momentul ala in care isi maseaza operatia a durut, pe bune. Imi aduc aminte de shot-ul ala cu marea luminata a la Turner, hipnotizant.
Filmu asta-i ca o poezie in vers alb, oricat de cliseic ar suna. O sa-l revad, cu siguranta, si-atunci poate o sa ma hotarasc daca scenele cu intrusii care-l ataca pe Louis trebuie luate literal sau sunt doar metafore pentru boala ce-l macina. Ah, si auditia pentru "rolul" de fiu. A ramas cu mine...but what the hell was that?
Aaaaaaaaanyway.
O sa votez cu
Denis ca mi s-a parut o experienta mult mai satisfacatoare. Indeamna la revedere, ceea ce e intotdeauna un lucru bun.