[anaemona]

din pacate, intoarcerea la natura, la origini, este doar un slogan. prea putini sunt cei care mai mesteca mamaliga cu facaletul in ceaonul de pe pirostrii si prea putini sunt dispusi sa-si prepare pasta de curmale, in blenderul din bucataria de la bloc.
.

Eu chiar n-am spus ca m-as intoarce in natura ca acum 100 de ani, dar m-as intoarce asa, pe jumate. In primul rind imi place sa traiesc in oras (imi asum riscul sa inghit aerul asta poluat ) in al doilea rind n-as face fata fizic la munca de la tara, daca ar trebui sa traiesc din asta. Dar n-as zice nu sa stau in centrul orasului, inconjurata de cafenele si boutique-uri si sa am un petec de curte pe care sa cresc mai de moft, mai in serios, tot ce am eu chef sa maninc - si daca se poate sa fie un oras cu o clima cit mai calda, Spania, Italia, sudul Frantei

suntem cobaii industriei alimentare moderne si sunt convinsa ca avem capacitati fenomenale de adaptare la experimentele biochimice de care avem parte datorita ei. oricum, daca nu murim cu totii in urmatorii 50 de ani, inseamna ca poate veni linistit sfarsitul lumii, ca noi aratam deja ca niste tutankamoni.

De murit n-o sa murim chiar asa usor, dar nici bine n-o sa ne fie (vorbesc de generatiile viitoare) daca nu schimbam ceva radical.

Corpul se adapteaza si el cit poate, dar mai nou sint tot mai multe riscuri de la virste cit mai mici. Un exemplu e diabetul de tip B, acum citeva zeci de ani era intilnit la oameni peste 40-50 ani iar acum procentul a crescut enorm (in ultimii 20 ani) si apare la adolescenti sau chiar copii sub 10 ani.

E o imagine foarte idilica pe care o ai despre "viata naturala de odinioara". Bacteriile care te omoara sunt foarte naturale. Fantanile de la tara contin apa contaminata in proportie mult mai mare decat cea din orase. Vacile sunt mulse cu mainile murdare in galeti curatate sumar. Am unele indoieli ca fiecare crestea pe vremuri trestie de zahar langa morcovii din gradina proprie - dintre cei care aveau gradina proprie....

Twinsen, ziceam doar de 100 de ani, deja eram in era zaharului prelucrat, doar ca oamenii de la tara de atunci nu-l mincau pe piine, nici macar in piine nu-l puneau, cum se face acum.

Tare as vrea sa vad si eu niste date cu citi oameni au murit/s-au imbolnavit pentru ca au baut lapte de la coada vacii si aveau miinile murdare. Nici n-am adus vorba de bacterii, dar daca se murea pe-atunci erau microbi luati de pe unelte, taieturi la cimp - tetanosul e infectie mortala - si posibil sa fi fost si alti microbi care nu erau depistati - unele femei mureau la nastere de conditii neigienice dar altele veneau cu copilul in poala de la cimp, fara sa fi fost nici un medic/moasa linga ele. Nu cred ca era o incidenta mare de decese din mincare, poate ciupercile sa fi fost o cauza, asta e gaselnita secolului 20/21, sa pasteurizam totul ca sa distrugem microbii, BS.

Evidenta arata ca dincolo de toata panica cu mancarea "toxica" si viata "nesanatoasa", de fapt speranta de viata a crescut constant. Adica traim tot mai mult. Sa stai toata ziua aplecat cu grebla si lopata, sub soarele arzator nu era tocmai grozav pentru sanatate, in pofida imaginii naiv-pastorale. Sa mananci zi de zi aceeasi tip de mancare, ca deh in ograda proprie nu cultivi caju sau nuca de cocos, iar nu era neparat cea mai buna sursa nutritiva.

La mine in familie virsta atinsa a scazut de 3 generatii incoace si nu-s din neam de voievozi, Mai mult, cu 3 generatii in urma, strabunicul meu n-a striut ce-i boala, bunica mea a avut probleme de sanatate si tot asa pe panta descendenta.

Nu zic de familia mea, e nereprezentativa, media sperantei de viata a crescut, dar care sint downsize-urile? Sa umbli cu flacoanele cu medicamente dupa tine ultimii 10-15 ani din viata, pentru mine nu-i o solutie viabila - care-i scopul prelungirii vietii in cazul asta?

Si oricum, ultimele cercetari arata ca de fapt nu e asa. Generatia actuala e prima generatie, dupa o panta ascendenta, care are speranta de viata mai mica decit generatia parintilor lor. Chiar exista cel putin un documentar frantuzesc pe tema asta, poate o sa gasesc in curind titlul.