[stalex]

Muriel

Incercand sa scrii ceva despre Muriel iti dai seama ca e un film greu, foarte incarcat de continut. Asa, pe scurt si simplificand la maxim, ar fi vorba despre utopia regasirii - poti sa te intorci in timp, pana la urma, dar n-o sa gasesti niciodata ce stiai tu ca ai lasat acolo. Treaba asta mi se pare frumos si cu arta accentuata. Fiecare scufundare in propriul trecut (sau in unul comun) pare sa fie similara, pentru toate personajele, cu evolutia tot mai accelerata a unei boli. Bernard sufera cel mai evident, purtand mereu cu el imaginea mutilata a lui Muriel, dar si ceilalti sunt afectati in egala masura. Alphonse e atat de imbatranit, incat Francoise ii spune ceva de genul "daca te-as fi intalnit acum prima data, te-as fi ajutat sa treci strada". Am mai retinut si ideea lipsei de comunicare reala, a falsei imagini pe care personajele o proiecteaza unele asupra celorlalte. Alphonse spune: " Helene, tu crezi ca poti sa cunosti persoana iubita, dar te inseli, pentru ca fiecare persoana e o lume". Si, vizibil mai ales tot la Alphonse, ideea evadarii dintr-un prezent banal, chiar ignobil, intr-un trecut plasmuit.

Muriel si Giuliano sunt doua filme atat de diferite, incat mi se pare foarte ciudat sa trebuiasca sa alegi intre ele. O sa votez Rosi, dar asta numai pentru ca e vara si Resnais nu merge deloc, dar deloc cu bere.