|
Salvatore Giuliano
Dupa primele douazeci de minute, doar curiozitatea legata de un fapt istoric de care n-aveam habar m-a facut sa continui sa ma uit. Pana la urma nu mi-a parut rau, filmul chiar m-a prins. Mi-a placut cum evolueaza, gradat, de la documentar pur la ... cum sa-i spun? thriller politic? politist? In fine, de fapt cel mai mult mi-a placut paienjenisul de suspiciune-manipulare-tradare care duce la asasinarea lui Giuliano. Prinsi intr-o intr-o combinatie interesanta de asprime, finete si ticalosie, protagonistii au reactii in acelasi timp veridice si nuantate. Amestecul dintre codurile mafiote si onoarea adevarata a luptatorului duce la o serie de rasturnari total neprevazute in sala de tribunal - pot spune ca din momentul inceperii procesului filmul chiar m-a tinut cu sufletul la gura.
Si eu am observat absenta de pe ecran a protagonistului, in Salvatore Giuliano ca si in Muriel. Si ar mai fi un element care leaga cumva aceste doua filme, de fapt total, dar total diferite. In Muriel avem un fals combatant, demascat ca atare, in Salvatore Giuliano lupta in sine are ceva fals, macar in sensul ca, de fapt, fiecare protagonist are propriile resorturi. Un razboi care ne e aratat initial cu doua tabere clar delimitate, pentru ca pe parcurs sa intelegem ca nimic nu e clar, nici pentru noi, nici pentru participanti.
Cam atat. Despre Muriel o sa incerc sa zic ceva pana duminica - am un sfarsit de saptamana cam aglomerat...
|