Le feu follet
Am amanat cu o abengatie aproape masochista sa revad si sa imi spun parerea despre filmul lui
Malle Cam asa cum unii amana climaxul pentru a-l savura la o intensitate mai mare. Poate comparatia nu e tocmai fericita dar altceva nu mi-a venit in minte.
Ce mai pot spune despre el ce nu s-a zis? Mai ales ca l-am si aparat cand l-a atacat fara mila Federico. Scena aia de pe terasa din cafenea ramane una dintre scenele mele preferate din cate-au existat in toate filmele pe care le-am vazut Ma emotioneaza, no. Faptul ca tot timpul ne apare ca proiectii in oglinda, pe dupa geamuri murdare e un semn clar al deconectarii de viata. Parca proiectia lui se misca prin lume si nu el ca individ. Ronet e incredibil in rolul ala, mie mi-a venit mereu sa-l strang in brate si sa-i zic c-o sa fie bine. Desi n-a fost... Si Le feu imi aduce oarecum aminte de filmele lui Antonioni in care timpul real e egal cu timpul fictiunii si-mi place cu-atat mai mult. I have a soft spot for this film. And for Malle.
Mes nuits sont plusbelles que vos jours
Sunt putin on the edge asa cu filmul lui Zulawski. Mi s-a parut foarte fain la inceput dar pe masura ce inainta l-am gasit din ce in ce mai insuportabil. Si au fost faze care mi-au placut tare dar parca pe de-a-ntregul nu m-a convins. Inceputul iubirii lor e jucaus pentru ca apoi sa se dizolve totul intr-o nevroza din asta marca Zulawski. Nici nu mai retin mare lucru din el, nu mi-a ramas cu nimic intiparit. Poate doar ca trimiterile la Makavejev, Bunuel si Lynch. In rest... Ah, si i-am observat si eu podoabele lui MArceau. Is in your face tot timpul deci ar fi fost cam greu sa nu le fi observat. Sa nu se inteleaga gresit, le-am apreciat. Si-o cheama Blanche...si vede in sufletul oamenilor. Hmm...curios ca in timp ce scriu imi vin in minte anumite pasaje. Poate necesita o revizionare? Desi, recunosc, mi-ar fi greu.
Fox and his Friends
Cred ca-i unul dintre filmele din turneu la care mi-a fost cel mai greu sa ma uit. Mi s-a parut extrem de greu de digerat. Stiu ca Fassbinder e greoi de obicei. filmele lui te incarca foarte tare datorita sentimentului aluia de inchis amestecat cu kitch-ul care e un element definitoriu in universul lui de creatie. De data asta, insa, senzatia aia de claustrofobie a fost asa de puternica incat am avut tendinta sa-l opresc de cateva ori, mi se parea prea mult. Cred ca-i cel mai claustrofobic film pe care eu l-am vazut. Bine, poate dupa Knife in the Water. N-a avut nici macar un declick, un moment din ala in care sa-ti versi frustrarile... Ii pur si simplu un film care arde la foc mic si te persecuta la un foc la fel de mic. Foarte greu l-am terminat. Si-mi dau seama ca un film, daca-t provoaca asemene senzatii , inseamna ca e foarte bun...dar am senzatie ca nu e genul meu. Ii apreciez, ca si aluia de dinainte, anumite calitati dar ceva ma face sa stau departe. Scena cu cei doi in restaurant mi-a adus aminte de scena din restaurant din
Ali in care cei doi indragostiti comanda mancaruri exotice total necunoscute. Ah, si ma gandeam la ce zicea stalex cu capul si ironia fina de la inceput. Pana la urma...capul ala nu e altceva decat un cap vorbitor. Ceea ce nu se pune de-a curmezisul caracterului lui Fox. Asta e, in fapt, un cap vorbitor. Si cam atat. Si-a fost asa de nesuferit personajul ala... Cred ca Fox and Friends a fost prea cinic pentru mine.
Votul meu merge la
Malle.