|
Le feu follet
Mi-a placut filmul, si la fel de mult si interviul lui Malle. Acolo el spune cateva lucruri interesante:
1. Ca a ezitat mult inainte de a-i da rolul lui Ronet. A incercat intai sa gaseasca un neprofesionist, si abia dupa cateva luni de cautari fara succes s-a hotarat sa-i incredinteze rolul; si dupa aia l-a chinuit ca pe hotii de cai, inclusiv l-a pus sa slabeasca o gramada ca sa capete figura aceea trasa, de om care vine dupa patru luni de tratament. Si dupa ce povesteste asta, marturiseste ca de fapt ar fi vrut rolul pentru el insusi, ca o exorcizare a propriei anxietati.
2. Ca a experimentat pe pielea lui tipul asta de egoism juvenil, tradus prin refuzul de a te maturiza. Legat de asta, spune ca pana la urma problema personajului nu era ca nu putea oferi iubire (in fond, li se intampla multora) ci constientizarea dureroasa a acestui fapt.
3. Ca Ronet a fost perfect pentru rol datorita unui soi de moliciune pe care o are in trasaturi: "iti vine sa-l imbratisezi, sa-l protejezi, sa-l impiedici sa bea". Amuzant e ca am vazut si un interviu cu Ronet, mult mai putin interesant decat cel al lui Malle, dar actorul se ia mult mai in serios: vorbeste de generatia-lui-care-n-a-avut-modele-la-care-sa-se-raporteze-si-a-fost-o-generatie-de-sacrificiu bla-bla. Pe cat e Malle de onest si simpatic, pe-atata sare gardul Ronet. Dar daca e sa trecem peste asta si sa ne raportam strict la film, rolul actorului a fost urias acolo, isi duce personajul impecabil.
Mie Le feu follet mi-a lasat o impresie ciudata: tehnicile folosite sunt atat de clar evidentiate si personajul e atat de bine construit, incat am avut senzatia de film-scoala, de film in film. Asta fara a fi redundant sau explicativ. Pur si simplu, mi s-a parut clar si precis. E, dupa parerea mea,unul dintre cele mai bune filme din turneu. Cum observa si Min Rep, imaginea e de nota 10, interpretarea la fel; cat despre comparatia cu Oslo, 31 august ... ce sa zic, cred ca filmul lui Malle e, valoric, mult peste.
|