|
Pas in doi
Cu bune si rele. La bune as trece veridicitatea unor personaje - si tatal Monicai (asa aratau "oamenii seriosi" ai vremii, pot depune marturie in calitate de etern neserios), si baietii din caminul de nefamilisti. Judecand dupa cum arata astazi un astfel de loc poate parea greu de crezut, dar putin inainte de '90 am ascultat pentru prima data Pink Floyd si Deep Purple de pe pick-up-ul unui cunoscut mai varstnic (eu aveam cam 15 ani) care statea intr-un camin de nefamilisti si, daca-mi amintesc bine, lucra ca muncitor pe un santier.
La rele pun lipsa de consistenta si genul fals-subversiv in care se incadreaza filmul. Dam o scena de semi-nuditate - cu acordul deplin al cenzurii, mult mai inteligenta si ca urmare ceva mai permisiva in anii '70-'80 decat pana atunci (celebra teorie a supapei oferite populatiei) - in schimb transmitem exact mesajul dorit de partid. Exact ce au facut, de o maniera mult mai grosiera, Adrian Paunescu sau Sergiu Nicolaescu.
Bleont face un rol slabut, iar coloana sonora mi-a placut, desi mi s-a parut in unele momente cam stridenta. Despre imagine nu pot spune nimic, pentru ca am vazut filmul online, in conditii destul de proaste.
|