[MinRep]

Pas in doi

Inca un film care m-a surprins si mi-a placut foarte mult. De fapt, daca ma gandesc mai bine, cred ca dintre filmele noi pentru mine din acest turneu, cele romanesti mi-au placut cel mai mult. "Pas in doi" este unul dintre cele cateva filme ciudate facute la noi in anii '80 care raspundeau la realitatea acelor zile, impunandu-se si printr-o noua estetica. Mi-a lasat o senzatie de film post-nouvelle vague, ca un fel de La maman et la putain, Bleont amintindu-ne de Jean-Pierre Leaud, scindat fiind intre doua femei - una cu care este logodit si alta care este o mama singura, cu multi alti barbati gravitand in jurul ei. Printre acestia se regaseste colegul de camera al lui Bleont, dar si unul dintre colegii lor din fabrica mai stuck-up, dinamica relatiilor schimbandu-se drastic pe masura ce Maria isi face clare preferintele. Ca un contrapunct la acest tumultos menage a trois/quatre/cinq, avem si o poveste de dragoste "linistita" - cea care il implica pe personajul jucat de Adrian Titieni.

"Pas in doi" arata foarte bine si se mentine actual chiar si peste aproape 30 de ani. La sfarsit, mi-am dat seama ca mai vazusem finalul si secventa de pe scari acum mult ani, fara sa stiu din ce film este, dar fusesem impresionat de modul in care este filmata, de intensitatea jocului actorilor si de muzica folosita, care da filmului un caracter operatic (la propriu si la figurat).


The Crucified Lovers

Of course, am crezut ca titlul american este o metafora. Turns out is wasn't... Oricum, e mult mai catchy decat titlul japonez. De obicei imi place Mizoguchi, dar trebuie sa recunosc ca am nevoie sa fiu intr-o anumita stare de spirit ca sa ii apreciez filmele la adevarata valoare. Cu "The Crucified Lovers", mi-a fost usor, inca din primele scene, sa ma relaxez in fata cadrelor lungi, a set design-uluiminutios construit si a actorilor pe care ii cunosc deja din alte filme (de-ale sale sau de-ale altora). Unul dintre preferatii mei, Kazuo Hasegawa, care rupe efectiv ecranul in "An Actor's Revenge" al lui Kon Ichikawa, este excelent distribuit aici ca lover-ul din titlu, Mohei, un usor efeminat specialist in tiparirea calendarelor, care este acuzat ca are o relatie cu sotia stapanului sau. Aceasta este jucata de Kyôko Kagawa, care probabil este cel mai bine cunoscuta din "Sansho dayu", film facut de Mizoguchi cam pe la aceeasi data. Cei doi sunt obligati sa fuga impreuna si, pentru ca nu au nimic mai bun de facut si daca tot sunt acuzati pentru asta, decid ca sunt indragostiti unul de celalalt si sa inceapa o aventura care ii va duce spre finalul spoilerit deja de titlu.

Mai trebuie spus ca, pana la urma, "The Crucified Lovers" este un film despre cei care detineau puterea in Japonia medievala si cat de volatila era aceasta. Stapanul lui Mohei este important nu doar fiindca este bogat gratie slujbei sale, aceea de a face calendar pentru Imparat, dar si fiindca toti nobilii din regiune au datorii la ei, avand astfel puterea de a le influenta deciziile in favoarea sa. Dar tot scandalul aventurii dintre sotia sa si angajatul sau scoate la iveala un intreg musuroi de conspirationisti, pornind de la "boierii" care ar vrea sa scape de el, rivalul sau in afaceri si chiar unul dintre oamenii sai de nadejde. Bulgarele de zapada pe care Mohei si Osan il pornesc din greseala va conduce la caderea casei si afacerii sale, intr-un deznodamand "catastrofal", in care toata lumea plange, cu exceptia celor doi amanti care sunt condusi inspre locul in care vor fi crucificati.


Vot: Pita (but it's a close call)