ghost, pe mine n-a reusit sa ma faca sa-mi rod unghiile sau sa ma ridice pe virfurile picioarelor
Scenariul e alcatuit din scene bune, dar carora nu le da timp sa se sedimenteze. Un fel de cursa cu obstacole, hai sa bifam si activitatea asta. In alte conditii nu m-as fi legat de rapiditatea cu care sare de la o scena la alta, daca scopul final n-ar fi fost ca personajul principal sa se simta ca un animal haitut, pus la colt si intentia ar fi fost ca asta sa se realizeze gradat, tot mai intens. Dar azi il ia politia si omul parca e fara vlaga in miinile lor, nu se zbate, macar zbatere interioara, ca un animal prins in cursa, miine ii da drumul, dupa care vine scena de la biserica - mi s-a parut cam melodramatica, mai potrivita la Hollywood. Nu mai spun de imbratisari cu aia care l-au scuipat in fata, asta nu-i cliseu? Dupa care urmeaza finalul, de ce ar fi ala, cind filmul era deja pe alta traiectorie? De fapt ce n-a reusit filmul absolut deloc a fost ca n-a reusit sa ma faca sa empatizez cu personajul principal, mai degraba cu cel al pustoaicei, ceea ce nu cred ca a fost ceea ce si-au propus realizatorii (cel putin, nu numai cu el).
Imi dau seama ca totul e subiectiv si conteaza si starea de spirit in care esti cind te uiti la un film, dar un film excelent, ca sa nu mai zic de o capodopera, te trazneste si nu te trezesti din ameteala prea curind. Filmul asta e facut pe un anumit calapod al filmelor nordice, film bun, fara sa exceleze.