[Mercutio]

Cand asertezi ca un anumit aspect al filmului este in neregula, inseamna ca tu ai in spate presupozitia unei reguli universale despre cum trebuie redate lucrurile intr-un film. Talmacind psihanalitic situatia aflam ca avem de-a face cu modul urmator de gandire: actorul x joaca prost in scena y pentru ca eu stiu, prin lege, ca ‘un actor prost este un actor care face unul din gesturile p, q, r, s etc’, iar actorul x tocmai a facut gestul s. Sau: filmul asta e prost luminat => ‘eu stiu, prin lege, ca modurile corecte de iluminare a unui film sunt urmatoarele…, iar filmul asta nu are legatura cu niciunul din ele ‘. Samd. Ca sa ai dreptul sa faci afirmatii de genul, trebuie sa te inarmezi cu un set de norme si legi (mai mult sau mai putin rigide, mai mult sau mai putin universale, dar in esenta sa semene a ceea ce numim noi legi/reguli/ norme) -- adica trebuie sa inveti chestii, sa te educi. Nu?

suna de parca ar fi vorba de controlul calitatii unor produse industriale. nu cred ca asta era ideea in articol. e vorba de a cunoaste limbajul cinematografic. orice spectator poate intelege, percepe, aprecia un film. poate spune "vai, ce atmosfera delozanta in filmul acesta". insa un critic ar trebui sa stie ce mijloace utilizeaza autorul pentru a crea atmosfera respectiva. nu e vorba ca unele mijloace sunt bune, corecte, iar altele proaste, incorecte, si criticul sta cu stadardul in mana sa le verifice. el trebuie sa stie cum a ajuns autorul la o anume performanta, la un anume rezultat. ar trebui sa stie ca, de exemplu, una dintre modalitatile prin care autorul reuseste sa creeze o atmosfera dezolanta e folosirea hard light-ului. nu trebuie neaparat sa foloseasca termenul acesta. dar daca el nu face vreo diferenta intre hard light si soft light, nu are idee despre notiunile acestea, si este ignorant in privinta multor alte modalitati si metode pe care cineastii le folosesc in arta lor, atunci, el criticul, o da pe anecdotica, pe descrieri, pe epitete. chestii pe care oricine, cu ceva talent literar, le poate produce. dar aceste productii nu reprezinta o critica de film avizata.
als vorbea de valoare. dar ce e valoare, valoarea artistica? se poate masura? exista niste etaloane? spunea el de connaisseur-ul care recunoaste valoarea. pai acesta este capabil sa o recunoasca, intr-un film nou, raportandu-l la alte filme. filme a caror valoare a fost recunoscuta in timp si care au devenit etaloane. s-ar putea sa ti se para ca un film e nemaipomenit de valoros. ai putea spune ca autorul face o succesiune interesanta de planuri in slow motion cu planuri normal speed, producand o tensiune intre spatiu si timp, creand o dinamica extraordinara.
insa un connaiseur iti va replica ca nu e nimic original aici. kurosawa a inventat chestia asta acum 50 de ani, in cei sapte samurai. valoare consta in originalitate si in creativitate in primul rand, iar un critic poate recunoaste aceste calitati doar daca e connaisseur. anumite lucruri nu pot fi spuse altfel.