Originally Posted by charles:
Da, cunosc tipologia  . Îs genu’ de oameni care vor să se audă numai pe ei înșiși, oameni cu o logo(dia)ree năucitoare, în care și cel mai simplu răspuns e “customizat” în draci. Unu la mînă, nu poți fi sigur că ți-au/nu ți-au scăpat cîteva “ițe”, și doi la mînă - revin la ideea anterioară - în egocentrismul & individualismul ăsta atroce (un be you pervertit), singura interpretare posibilă și corectă e doar cea personală, de parcă ar fi vreo rușine sau de parcă aptitudinile de comprehensiune ar fi negate în cazu’ în care au de-a face cu „doxa” alterității (sau și mai rău, să coincidă!). Dialectica e crucificată din start, nici nu mai au răbdare să citească/asculte altceva pentru că sunt mult prea ocupați cu propria „afirmare”. exact așa se comportă și între ei. |
da, sunt genul de oameni care nu se laudă cu baudrillard şi se uită în extaz la fraţii quay.
doxa alterităţii, haida de, ideologia criticii de film omnisciente vrei să spui., nu înseamnă că sunt idioţi, au de a face cu alterităţi, culturale, intelectuale, etc. bla bla bla, doar că nu stau să scoată din dinţii lui alş ce a mîncat ieri şi să-i prezică ce va mînca mîine. nu e nici un "be you" pervertit, nu se consumă nimic în ecoul găunos al propriilor excreţii logoreice, asta vrei tu să pară. nu e nici o ruşine, e o ruşine numai să îţi pui un stîlp în faţă şi să ai pretenţia să adere toţi la cultul lui. monisme de "amatori", dacă tot se poartă cuvîntul.
mda, comprehensiunea e strict un apanaj al criticii de film, în rest e ceva inaplicabil.