[Federico]

Totusi, intentiile politice ale filmului nu sunt evidente decat in ultima jumatate de ora

Nu sunt evidente, dar se manifesta vag si periodic de la inceput, as zice. Aspectul asta mi se pare definitoriu pentru felul in care e construita povestea. Prin prisma cehoviana, nu mi se pare ca functioneaza. Am fost tot timpul sigur ca miza filmului e in alta parte si ca e una politica. De-aia a fost frustrant sa asist la parada de veselie histrionica si talamba ce precede ‘trecerea la subiect’. Din fericire nu e vorba de o frustrare neaparat distructiva, maligna estetic. Prin abordarea asta, anuntand latenta unei tragedii monstruoase si intarziind revelarea ei, ba mai mult, negand cu o falsa nonsalanta ce te scoate din sarite de-a dreptul si disimuland apropierea ei – in felul asta ii este accentuata semnificatia si implicatiile. Primul gand avut la sfarsit a fost ca asta e un film care trebuie revazut. Difera drastic lucrurile cand stii din start cine e si ce vrea ‘intrusul’. Then again: am senzatia ca Mikhalkov s-a apucat de lucru prezumand si o oaresice familiaritate a publicului cu premisele istorice ale problemei. La mine n-a fost cazul. Asa se face ca, spre exemplu, ‘prologul’ nu numai ca nu mi-a spus nimic pe moment, dar pana la reintrarea in scena a anatagonistului isi pierduse de tot relevanta si ‘impactul’; simpaticul intrus apare ca scos din cutie in momentul celei de-a doua veniri. Din aceleasi motive m-am mirat sa vad ca-l pui pe Kotov pe aceeasi treapta de detestabilitate cu adversarul lui. Nu am aflat prea multe despre biografia lui politica (in afara de o vaga cardasie cu Stalin la care faceau referire niste fotografii domestice) din film (si nici din afara nu venisem cu nimic), dar daca nu din punctul asta de vedere il condamni, ci luandu-l asa cum apare ca civil si fiinta umana neutra strict in cadrul filmului, imi mentin mirarea. Nu ca eu l-as fi luat in brate, dar, just saying.
N-as tine neaparat sa fac asta, dar e preferabil in caz ca n-apuc sa votez: 8/10. Profesionist si ireprosabil pe partea tehnica (pana la actorie) si cu o imagine colosala (pentru amatori). Si, bine'nteles, cu muzica aia de un clarobscur sentimental glucidico-amaraui tipic ruseasca.