[MinRep]

S'en fout la mort

Acum ca am vazut mai multe filme de Claire Denis, "S'en fout la mort" pare cel mai straightforward dintre ele. Totusi, orice alt regizor ar fi spus povestea asta din perspectiva triunghiului (sau, mai degraba pantagonului) amoros care o are in centru pe tanara jucata de Solveig Dommartin. Claire Denis, in schimb, trateaza acest fir narativ cu o desconsideratie aproape completa incat deznodamantul s-ar putea sa ia prin surprindere spectatorul mai putin atent la ce se intampla pana atunci. Realizatoarea alega sa se concentreze asupra parteneriatului dintre intreprizatorul Dah (Isaach De Bankolé) si retrasul Jocelyn (Alex Descas), care formeaza o echipa de antrenori pentru cocosi de lupta si sa exploreze, prin intermediul lor, conditia imigrantului in Franta contemporana.

Personajul Jocelyn mi s-a parut foarte bine caracterizat si interpretat. Daca ar fi sa il descriu, as zice ca este un inadaptat social, a carui pasiune pentru pasarile sale este de-a dreptul patologica, iar inflexibilitatea sa il fac incapabil sa stabileasca relatii cu celelalte persoane, nici macar cu cel care are grija de el precum un frate mai mare. Insa aceasta descriere mi se pare un pic reductiva si nu se apropie macar de complexitatea cu care este jucat de Alex Descas (pe care l-am regasit si in "35 rhums"). Extraordinara scena in care acesta danseaza cu un cocos, pierzandu-se din ce in ce mai mult in transa... imediat dupa aceasta, Jocelyn va dansa cu o femeie intr-un club, care il va respinge imediat ce acesta incepe sa repete miscarile pe care le "pregatise" in secventa precedenta. De fapt, Jocelyn comunica mai ales prin ce face cu cocosii, iar actiunile sale sunt prefigurate de diferite gesturi, mai mult sau mai putin subtile (precum sugrumarea cocosului alb care poarta numele personajului lui Dommartin).


Burnt by the Sun

Doar cateva suvinte si despre filmul lui Mikhalkov... Daca aparent "Burnt by the Sun" pare la fel de cehovian precum "Piesa neterminata...", mi s-a parut mai interesanta variatiunea pe tema intrusului (a la "Teorema" lui Pasolini), aici vizitatorul care strica armonia unui camin provincial fiind unul cunoscut tuturor, insa care se dovedeste a fi profund schimbat de trecerea anilor si corupt. Totusi, intentiile politice ale filmului nu sunt evidente decat in ultima jumatate de ora si culmina cu o extraordinara secventa in care o masina este urmarita de un poster urias cu Stalin purtat de un balon cu aer cald. Nu sunt foarte convins de sinceritatea lui Mikhalkov care dedica filmul victimelor lui Stalin, dar trebuie sa recunosc ca "duelul" in marea sa parte silentios dintre cele doua personaje principale detestabile da filmului forta necesara pentru a vorbi despre o perioada dificila a istoriei sovietice. Chiar daca e un film lung si destul de manipulator (Mikhalkov, in rolul principal, incearca sa faca un personaj tragic din tovarasul Kotov), a ajuns sa imi placa pana la sfarsit.


Vot: Claire Denis