pare mai degraba un
wish list.
ieşirea din subiectivitate s-a discutat, dar încă se discută (întreabă-l pe Twinsen
), argumentul autorității nu ştiu în ce măsură mai funcționează în afara academos-ului, pseudo-aristocrația de la punctul 5 pare desprinsă din
Gattaca, apropierea de filosofie e destul de vag formulată avînd în vedere cît de lax a devenit termenul în urma specializării masive a tuturor ramurilor filosofice, iar chestia cu fustrarea parcă e prea tranșantă.
ce rămîne în sită:
- critica începe prin a fi subiectivă;
-
critica nu este despre emoții, ci despre idei;
- gustul trebuie întreținut;
- critica trebuie să fie "ecumenică și lipsită de parti-pris-uri";
Nici nu știu exact ce inseamnă să recunoști Valoarea “dintr-o privire”, atîta timp cît arta contemporană (o mare parte) funcționează după un principiu participativ (&kierkegaardian) - chiar și în cazul
filmului.
Sper sa-mi schimb pe la vreun anticariat ediția mea cu versiunea completă, să pot citi tot capitolul.