[Windom]

Tot am fost surprins de interpretarie Sylviei Kristel, care duce acest film de la un capat la altul si nu isi da hainele jos decat intr-o singura scena (care pare usor gratuita si nu exista probabil decat pentru a satisface asteptarile unui anumit segment de public)

Mie scena respectivă nu mi s-a părut deloc gratuită, avînd în vedere contextul - goliciunea accentuează vulnerabilitatea în fața intrusului neașteptat, posesorul voiceover-ului. În altă ordine de idei, tipa mi s-a părut cam pe dinafară, se pricepe la dat hainele jos și cam atît. N-aș merge pînă acolo încît să afirm că „duce filmul”, mai degrabă aș zice că e dusă de film... E personajul principal, strigă „Prezent!” cam în toate cadrele, dar mai mult nu face; după cum s-a mai spus, noroc că restul e destul de captivant încît să nu-i ceri mai mult (eventual mai putea arăta ceva)...
Da, filmul m-a dus și pe mine cu gîndul la Lynch, pe alocuri, mai ales la INLAND EMPIRE. The yellow brick road de la început, the woman in trouble, amenințată din toate părțile de masculi, invadarea subconștientului de către personaje provenite dintr-un al plan, al unei realități mai mult sau mai puțin subiective. Genericul spune totul, cu cei doi separați de hăul necunoscutului. Ceea ce urmează, toate frămîntările eroinei (exprimate mai mult regizoral decît actoricesc), confuza hartă a subconștientului, par o consecință directă a despărțirii de bărbat. Se trezește dintr-odată într-un teritoriu străin, fără busolă. Și, desigur, după ce și-a abandonat partenerul de viață, inevitabil, singurul drum duce la subsol. Că, vorba aia, Dzo nu bate cu bota...