Vin de la
The Act of Killing... Dracu stie cum am ajuns de la cinema in tren si din tren acasa A fost proiectat aici in cadrul Human Rights Watch Film Festival. Am descoperit din greseala proiectia din seara asta, care a fost a doua din cadrul festivalului si ultima din Londra pana la vara cand, pare-se, va avea o lansare oficiala aici. Am avut si norocul chior sa fie proiectie in prezenta regizorului cu o sesiune de Q&A la sfarsit
Bun....in primul rand sunt curioasa daca la proiectia din Bucuresti (varu?) s-a ras isteric in sala. Aici s-a ras. Eu n-am inteles exact motivul...adica filmul permitea unele zambete dar fiind "in film" si fiind conectat la contextul in care acele faze se petreceau nu aveai cum dracu sa razi. Cel mult un zambet amar asa... Sau poate-s eu lipsita de umor?
Despre film. Sunt de acord cu tot ce s-a zis despre el. Este un film care va avea un impact foarte mare in viitorul apropiat. Din cate-a zis regizorul la sfarsit, deja un dialog despre genocidul din indonezia a fost deschis implicit. Lumea, in sfarsit, dupa 40 de ani, incepe sa reactioneze si sa vorbeasca despre ce s-a intamplat atunci. Cred ca filmul are mici probleme de story-telling (asa am simtit pe alocuri) dar nu are ca miza o documentare istorica a faptelor asa ca partea aia nici nu conteaza. Nu e un flaw din start, banuiesc. Asa, tipul asta, Joshua Oppenheimer, a inceput lucrul la filmul asta prin 2003, dupa spusele lui, era implicat in ceva organizatii din astea de drepturile omului si intrase in contact cu destui de multi oameni care-au fost victime ale celor intamplate in Indonezia in ani 1965-1966. Si-au vrut sa faca un fel de documentar prin care sa spuna povestea genocidului doar ca, puterea fiind detinuta de aceeasi oameni, nu gaseau metoda potrivita pentru o deconspirare. Ma rog, cuiva i-a venit ideea sa vorbeasca cu cei care-au facut crimele. Se stia ca isi considera faptele o realizare si se mandresc cu ele. Amwar Congo, "perosnajul" principal a fost al 41-lea criminal cu care regizorul a intrat in contact. A zis ca absolut toti erau mandri de faptele lor cand le povesteau si cand il duceau sa ii arate imprejurimile si locurile in care omorau oameni, erau oarecum tristi ca n-au adus mai multi "prieteni" si "recuzita" ca sa puna in scena faptele. In fine, filmul e de fapt un montaj al unor sketchuri puse in scena de Amwar si oamenii lui, scene in care ei descriu exact cum si unde si-au torturat si, mai apoi, omorat victimele.
E ingrozitor de privit modul in care ei rememoreaza experientele alea ingrozitoare, cu zambetul pe buze de parca e realizarea vietii lor. Eu m-am intrebat neincetat...ce fel de oameni sunt astia? Ce se intampla cu lumea asta? Dupa care a venit sfarsitul... Si genericul de final si au fost listati toti cei care-au participat la realizarea filmului. Si jumatate erau trecuti ca anonimi. Si chestia asta m-a pus instantaneu fata in fata cu o realitate si mai dura. Lucrul asta nu e de domeniul trecutului, se intampla si azi. Oamenii aia umbla pe-acolo de nebuni, in liberatate... Si-atunci, daca inca-s liberi, daca nu sunt "declarati" ca fiind in afara legii cum sa se poarte altfel? Normal, cineva care e prins si condamnat pentru actele sale, va fi smerit, isi va cere iertare, nu va face din crima lui o realizare. Dar cel care "functioneaza" in limitele unei legi chiar si atunci cand ucide cu sange rece? Ala de ce si-ar cere iertare? Pentru ce? In plus, daca arati ca regreti asta inseamna, automat, ca recunosti c-ai facut ceva rau. Or, cum poti trai cu tine zi de zi recunoscandu-ti chestia asta? Mi se pare ca cineva din public a zis chestia asta la un moment dat, nu e inuman ce fac oamenii aia, ci, din contra, e cel mai uman lucru cu putinta. Prin uman inteleg, aici, specific omului. Si la sfarsit, cand ai inteles lucrul asta, ce-ti mai ramane? Esti pus si tu fata in fata cu tine si iti dai seama cate "minciuni" din astea iti spui ca sa poti trai cu tine zi de zi. Nu stiu, pe mine filmul asta m-a marcat tare si l-am vazut mai mult ca pe o oglinda a noastra, a oamenilor decat ca pe un manifest al drepturilor omului. E si asta, evident, dar e mult mai mult decat atat.
Cred ca as putea scrie la nesfarsit despre el, despre scene din el, despre ce-am simtit in timp ce-l vedeam, despre reactia din sala... O sa mai spun doar ca regizorul a fost intrebat de relatia pe care, implicit, a dezvoltat-o cu omul care a omorat familiile unor prieteni apropiati. A zis ca si-a promis lui insusi ca-i va trata ca pe niste oameni, nu ca pe niste dusmani. Si a zis ca a fost surpins ca a dezvoltat o relatie foarte apropiata cu Amwar si ca e un om extrem de grijuliu si bun la suflet. Si ca i-a fost teama cand i-a aratat rezultatul final ca Amwar se va simti tradat dar ca, spre surpinderea lui, barbatul s-a declarat foarte multumit si a spus ca exact asa isi si inchipuia rezultatul final. A fost un soi de exorcizare si pentru el? e destul de infricosator sa te gandesti ca poti gasi circumstante atenuante in cazul asta Sau ca poti empatiza cu asemenea personaj. Dar omului ii poti citi cumva durerea pe fata in timp ce spune anumite lucruri Si parca iti dai seama ca incearca sa seminta pe el....si ca exhibitionismul asta e un fel de mecanism de aparare, pentru ca adevarul e prea groaznic ca sa-i poti face fata. Gata, ma aopresc ca, probabil, nu e foarte interesant ceea ce aberez eu aici pentru cei ce nu l-au vazut inca. Nu stiu cine naiba va avea rabdare sa citeasca ditamai textul.
Ah, mai voiam doar sa spun ca regizorul spunea ca un dvd va fi lansat doar la anul prin februarie, parca. Deci daca aveti optiunea, mergeti sa-l vedeti la cinema. E un film care, in opinia mea, e musai de vazut. Unul din filmele mari de anul asta.
As, si Herzog, Errol Morris si Zizek apar cu multumiri speciale in creditele de final. Herzog si Morris au ajutat, se pare ca, cu idei de montaj.Iar Zizek scrie intens despre filmul asta si l-a inclus in cursurile pe care le preda el...pe unde preda.
Gata!