[gionloc]

are un final bun, unde incearca sa depaseasca limitele comercialului in care socarea spectatorului e importanta, ca tre sa ii zgindari conservatorismul, bunul simt, ca sa simta ca vede arta, nu intimplari din scara vecina. in finalul asta, autorul pare ca vrea sa priveasca.
dar si privitul asta e un truc prin care - pina la urma - spectatorului sa-i fie rasplatita decenta de zi cu zi si prin care sa il re-racordeze pe spectator la realitatea din care l-a luat si l-a palmuit putin (cit ii sta bine unui film care cauta marele public).

asa ca, na, daca privesti dinspre Amour e mai degraba o magarie, daca privesti dinspre Felicia, ''fluier fluier'' sau Dupa dealuri, e acolo cu ele, in norma. mainstream adica.