[MinRep]

McCabe & Mrs. Miller

Acesta este unul dintre filmele lui Altman care imi plac, in principal fiindca este incadrat de doua secvente extraordinare: inceputul ploios in care il vedem pe Beatty sosind in Presbyterian Church si finalul inzapezit (genial, asa cum a spus si WIndom), in care "eroul" nostru isi gaseste sfarsitul. Ce se intampla intre aceste doua secvente nu imi aduc foarte bine aminte, in afara de imaginea foarte placuta a Juliei Christie (in her prime) si discutii si strategii de "afaceri" intre Beatty si cei care ii ameninta prosperitatea (si care ii vor veni de hac pana la urma).

Am vazut filmul acum cativa ani, cand eram intr-o faza western. Nu l-am luat atat de mult ca pe un anti-western, asa cum este frecvent descris, ci ca pe o prelungire a genului in epoca anilor 70, cu toata auto-referenntialitatea si post-modernismul lor. Singular printre operele lui Altman, insa cu multi prieteni in filmografiile lui Peckinpah sau Arthur Penn, "McCabe and Mrs. Miller" ignora conventiile genului si creeaza o atmosfera care este mai degraba pesimista, apasatoare decat melancolica (cum este cazul la Ford). Insa western-ul este un gen mai degraba atmosferic decat narativ, oricum, iar cele mai bune exponate ale sale sunt cele ale caror feeling iti ramane intiparit in minte, chiar daca nu poti sa le povestesti din amintiri. Si inca o observatie: faptul ca actiunea este plasata intr-un orasel de munte mi-a amintit de prologul lui "Greed", ceea ce pare o lauda prea mare adusa filmului lui Altman, insa care se leaga destul de bine de una dintre temele pe care cele doua filme o au in comun: capitalismul salbatic, distrugator (in sensul bun si rau al cuvantului) ca piatra de temelie a civilizatiei (americane, cel putin).


Intentions of Murder

Inca un film japonez stilat, "modern", cu un personaj feminin central. Mi-a placut destul de mult, dar am simtit ca este un pic prea lung (2h30 for fuck's sake), un pic lipsit de substanta in anumite locuri si parca petreceam un pic prea mult timp alaturi de gandurile personajului central... As fi preferat sa nu ii anticipez actiunile din ceea ce imi spunea din off, ci prin joc, mimica, expresie si actiunile personajului.

Anyway, pe scurt, iata ce mi-a placut:
- modul in care flashback-urile erau freudian legate de experientele sexuale actuale si introduse de un laitmotiv muzical usor destabilizant
- in general, tot look-ul si stilul de filmare
- copilul tinand soarecele cel mare care a fost mancat de soarecele cel mic
- deznodamantul in care Sadako pune, progresiv, stapanire pe household-ul sotului ei, triumf spre care s-a indreptat pe jumatate constienta toata viata.


Vot: Altman