|
Am vazut doar filmul lui Rocha; n-am apucat nici sa scriu despre el ori sa vad filmul lui Visconti nici atat.
Prima data l-am oprit cam dupa o ora jumate', din doua motive: in primul rand, m-a impresionat prea putin - in cea mai mare parte mi-a displacut, iar apoi mai era si o ora tarzie si trebuia sa ma trezesc foarte devreme a doua zi (cred ca nu-s mai mult de 10 filme pe care le-am oprit inainte sa le termin si Deus ... nu s-ar fi numarat printre ele daca mi s-ar fi parut ca merita cu adevarat efortul de a-l continua atunci).
A doua oara l-am reluat dupa vreo 2 sau 3 zile; m-am uitat din nou la cateva scene din prima parte, iar de la aparitia lui Antonio l-am vazut integral si m-a convins ceva mai mult de data asta.
Mi-au placut foarte mult primele 15 minute din film si speram sa continue in acelasi fel pana la sfarsit. Insa treptat m-a deranjat tot mai tare, punctul culminant reprezentand scena in care moare Sebastian, care mi s-a parut de-a dreptul penibila.
Nu mi-a placut nici cum a fost prezentat si creionat Corisco; foarte putine din monologurile sale mi-au starnit interesul. Cu atat mai mult cu cat citisem pe wiki putin despre Lampiao iar modul de actiona si scopul urmarit difera destul de mult. E mult prea idealist, fantezist, nebun pentru un cangaceiro Corisco, iar pentru mine n-a functionat asta.
Cel mai mare plus al filmului mi se pare coloana sonora, care e absolut superba; interventiile cu chitara mi s-au parut excelente. La fel si imaginea e foarte reusita.
Cu siguranta daca era abordat intr-un stil putin diferit mi-ar fi placut mult filmul. Asa e undeva la limita, dar mai degraba thumbs down decat thumbs up.
|