Vazut asta-seara. Incep cu raspunsul lui Florin Piersic Jr. ce se gaseste in ultimul numar Dilema Veche:
Quote:
De ce o comedie neagră cu asasini plătiţi?
Pentru că sînt sătul de reţeta românească, cea care-ţi asigură un loc pe covorul roşu de la Cannes. Pentru că sînt sătul de dialoguri artificiale. Pentru că vreau să uit de punga cu popcorn. Vreau să rămîn cu mîna-n aer şi să văd pe ecran un conflict pe viaţă şi pe moarte, nu să aştept la infinit să termine protagonistul de mîncat ciorba.
http://dilemaveche.ro/sectiune/zi-cu...stie-o-sa-rida |
Protagonistul cu mancatul ciorbei parca e Bucur in "Politist Adj."
Acuma, ironiile lui Piersic Juniorul sunt sustinute de filmul lui pana la un anumit punct. De ce spun asta? Intr-adevar, fata de filmele lui Mungiu/Puiu/Porumboiu filmul asta e "altceva" la nivel de dialoguri (sau na, monologuri), folosesc cuvantul dialoguri in loc de poveste pentru ca povestea (= ce se intampla de la min 1 la min.100 in film) e liniara si absolut banala, dialogurile sunt miezul si savoarea filmului. Glume cu moldoveni, aberatii cu Batman & pitici, razi de cateva ori, ce sa mai, se vede ca s-a scremut Piersicul sa para Tarantino. Din cauza acestui "altceva" eu recomand sa bagati mana in buzunar si sa platiti biletul la film.
Si acum intervine problema mea. Acest "altceva" numit "Killing time" din punct de vedere al constructiei cinematografice e mai minimalist decat orice film minimalist al maestrilor. Cadre fixe de ț-șpe minute, planuri secventa la care nu s-ar incumeta nici Puiu intr-o zi de gratie, la cum e facut (si nu prin ceea ce spune, ma repet) e mai romanesc decat orice din noul val romanesc. E un "altceva" in aceeasi carapace de a face filme. Pai daca Gorzo a scris vreo trei saptamani despre planurile secventa din "Aurora", are in "Killing time" material pentru trei luni (din care concluzia e evidenta, Piersic Junior succesor al lui Puiu).
Scenele cu glume alterneaza cu alte scene mai putin reusite (e o scena de rugaciune in baie care isi are rolul ei in film, dar e mult prea lunga si ingrozitor de prost jucata, stilul ala teatral cu zbierete, dar care iti dai seama imediat ca e teatral). Sunt chestii placute in filme si chestii slabe.
Si in final, ca sa intorc si eu ironia lui din interviu, intr-adevar e o mare diferenta intre a arata oameni jucand doua minute tenis cu piciorul in "Politist, adjectiv" si a arata oameni jucand doua minute tenis de masa in "Killling time". E altceva.
Astept parerile voastre.