In incercarea de a ma tine de promisiune, adica poate chiar votez in tura asta, am vazut
Cursa. Un film frumos, chiar induiosator, as spune. Povestea urmareste triunghiul Anghel, Maria, Panait pe parcursul mai multor zile, dar personajul Mariei se remarca, fiind in mijlocul atentiei chiar si cind nu este in cadru (mai putin scena de inceput, dar chiar si atunci se poate spune ca Maria apare ca simbol al feminitatii care lipseste in viata celor doi). Daca se poate vorbi de o incarcatura importanta pe care o transporta cei doi soferi, atunci incarcatura nu poate fi decit Maria, pentru ca pina si incapatinatul si morocanosul Anghel se grabeste sa o gaseasca si sa o aduca inapoi pe drumul camionului atunci cind tot el, printr-un gest necugetat incearca sa se debaraseze de ea.
Exista aspecte oarecum controversate in film, cum ar fi limbajul lui Anghel la limita vulgaritatii, in contrast cu excesele lui moraliste, primul exemplu fiind cel in care se ia de guler cu seful garii pentru ca a indraznit sa il puna pe Panait intr-o pozitie in care ar aparea necinstit. Atit scena asta, cit si alte citeva sint fortate, dar pot sa inteleg ca ceea ce vor sa puna in evidenta e caracterul lui Anghel, pentru care faptele conteaza insutit in fata vorbelor.
Sa revin la Maria, rol in care Tora Vasilescu e absolut superba, cum nu am mai vazut-o vreodata
. Maria e foarte blinda, senina si oarecum in deruta. Are un tel, dar se lasa condusa de altii fara a incerca sa impuna nimic, fara a cere nimic, considerindu-se tolerata, cind ea de fapt, inainte de inceputul drumului era o persona care isi purta singura, total, de grija. Analizind structura personajului mi-a venit in cap ca Maria e o metafora pentru Romania, pentru felul in care Romania, o tara independenta, ajunge sa fie condusa si se lasa condusa de alte interese, care o duc pe un drum care nici nu se stie unde va duce. Oricum, chiar fara a lua in calcul interpretarea metaforei, personajul Mariei e unul foarte complex, care ramine neelucidat. O scena interesanta mi s-a parut cea de la tara, in care Maria incepe sa smulga cu furie, parca in transa, penele gainii. Sincer, nu stiu ce semnificatie are scena, poate vrea sa arate ca Maria are un trecut care nu-i asa senin sau poate caracterul ei nu-i chiar asa blind cum pare. Scenele de la tara mi-au placut foarte mult, desi dialogurile cu taranii cam schioapata, decorurile, vesela, cocosul umblind prin casa, imi amintesc de tara bunicii mele. Albulescu are acolo un rol si interpretare pe masura, in care pe de o parte incearca sa gaseasca o veriga din trecut cu care sa se identifice, pe de alta parte vrea sa uite trecutul care-l doare.
O alta scena, care pe de o parte e puerila, pe de alta parte, arata o societate comunista diferita de alte filme, e cea in care Maria se prezinta si Anghel spune ca daca ea e Maria el e Isus. Am vazut putine filme romanesti. Poate cenzura nu era la fel de vigilenta in anul 1975, poate sint multe alte filme in care biserica sau referirea la biserica apare mai accentuat, chiar in perioada aia, dar pentru mine a fost un soc dialogul, pentru ca nu cred ca a fost pus acolo pentru placerea publicului de a auzi o gluma atit de rasuflata. Filmul lui Danelic are dubla valoare; ne prezinta pe de o parte o fresca a adevaratei societati romanesti, nu dupa indicatiile de partid, pe de alta parte personajele sint universale si atemporale.
Mi-a placut foarte mult filmul, e o adevarata bijuterie si-mi va fi foarte greu sa votez, pentru ca, desi filmul lui Resnais e vazut cu ceva ani in urma, mi-a placut enorm de mult si pentru mine se incadreaza la filmele esentiale.