|
McCabe & Mrs. Miller
Am văzut McCabe & Mrs. Miller de două sau trei ori, este unul dintre acele filme deosebite pe care nu le poți încadra într-o anumită categorie. Lucru firesc, avînd în vedere că la cîrmă se află Robert Altman, un magician al deconstructivismului în cinema. Dacă e să-i aplicăm o etichetă, povestea ar sugera că avem de-a face cu un western. Unul dintre acele western-uri elegiace, subgen ce a proliferat în cinemaul american al anilor 70, în trena lui Easy Rider.
Punctele comune pe care le are cu western-ul se cam opresc aici. De fapt, au existat voci care au susținut că filmul își bate joc de gen. John Wayne l-a numit corupt... Îl înțeleg, eroul e antiteza a tot ceea ce a portretizat The Duke pe ecran, un veritabil anti-erou. Filmul se află la polul opus westernurilor lui John Ford, e ceva mult mai personal și mai puțin eroic.
Pentru Altman nu contează neaparat povestea în sine, nu vrea cu tot dinadinsul să ne comunice ceva prin intermediul ei. Ea pare doar pretex pentru crearea unei atmosfere nostalgice, pentru a aduce aceste personaje atipice împreună și a le face să interacționeze, de multe ori, în afara cadrului narativ. Camera pare să se concentreze pe aceste momente în detrimentul poveștii propriu-zise... Se creează astfel o atmosferă aparte. Există foarte multă poezie în film, lucru datorat, într-o mare măsură, coloanei sonore marca Leonard Cohen.
Plus an unforgettable ending. De neratat...
|