[MinRep]

Loulou
Principala mea problema cu "Loulou" este Gerard Depardieu, care nu face o interpretarea prea grozava. E drept, e posibil sa fi fost miscast avand in vedere ca era momentul sau de maxima expunere si era distribuit in filme de cam toti marii regizori francezi care luceau la acea vreme (pana la urma, "Le dernier metro" si "Mon oncle d'Amerique" sunt facute in acelasi an). In "Loulou", in schimb, nu am inteles de ce exista o asa mare atractie pentru el, nu intelegeam jumatate din ce vorbeste si toata imaginea sa (de la geaca de piele la gesturile betive) nu convinge.

In rest, printr-oi naratiune destul de laxa, acest Loulou este unit cu o tinara burgheza jucata e Isabelle Huppert. In mod paradoxal, personajul ei este cel cu care ajungem sa relationam, pentru ca este cel mai bine creionat, cel care pare sa aiba dileme adevarate si cel careisi asuma decizii si consecintele lor. Cu altceva decat cu acest personaj si interpretarea aferenta excelenta a lui Huppert, nu am prea ramas din "Loulou". Si imi pare rau, pentru ca eu l-am propus pe Pialat si as fi vrut sa-i vad mai multe filme.


Tre fratelli
Dupa "Rocco...", avem inca un film in care trei frati reprezinta diferite fatete ale unei Italii dezbinate, la vreo 20 de ani dupa filmul lui Visconti. Iarasi sunt puse in scena diferentele dintre sudul rural si nordul urban, problemele muncitorilor si un anume tip familial italian (unde se nasc femeile in tara asta, ma intreb). Pentru mine aceasta ultima tema este cea mai fascinanta si cea care face filmul sa functioneze, mai mult decat ura proletara al unuia dintre frati sau povestea parca desprinsa din "Caracatita" care il implica pe fratele-judecator.

Rosi dedica spatiu aproape egal fiecarui frate si exploreaza nu numai problemele pe care acestia le au in contextul socio-politic al tarii, dar face din ei fiinte tridimensionale, printr-un device destul de ingenios: filmarea viselor si fanteziilor acestora. Prima dintre ele apartine tatalui lor, care isi reaminteste un moment de intimitate dintre el si sotia sa, a carui deces este motivul pentru aceasta reuniune. Aceste secvente, extraordinar de bine realizate, sunt motivul pentru care am sa dau votul meu lui Rosi. Desi "Tre fratelli" este inegal si uneori destul de banal, aceste momente foarte inspirate au reusit sa-mi atinga o coarda sensibila. Cred ca este cel mai "uman" film din turneu de pana acum.


Vot: Rosi