|
Black God ,White Devil
What the hell did I just watch? Pe mine filmul asta m-a cam hipnotizat de la inceput. Recunosc, I`m a sucker for visuals. Dar am avut impresia ca am de-a face cu un roman scris de Llosa impreuna cu Roa Bastos pus pe panza de Diego Rivera. Pe mine m-a convins de-acolo. Sincera sa fiu, povestea propriu-zisa a filmului a ramas pe locul doi. Nici nu-mi pare sa conteze foarte mult decat ca idee, ca un soi de manifest politic si social. Eu am gasit atatea referinte culturale in el si am fost atat de prinsa din punct de vedere vizual... Nu vreau sa ma hazardez in afirmatii mari dar, cred ca filmul asta e preferatul meu din turneu dupa Werckmeister. Pana acuma. Scena mini-ospatului mi-a adus aminte de Viridiana lui Bunuel si ca simbolistica dar si din punct de vedere vizual. Ultima parte a filmului este de un absurd desprins de prin piesele de teatru ale lui Beckett.
Cei doi protagonisti par a fi reprezentantii unei societati bolnave care par prinsi intre doua forte distructive care si-i disputa, biserica si armata. Doar ca liniile de demarcare dintre bine si rau, alb si negru sunt destul de blurry iar personajul ala desprins de prin westernuri nu face decat sa deformeze si mai tare opozitia asta. Corisco ala e un personaj extrem de interesant in schizofrenia lui. Practic, si doar in el se poate citi opozitia asta a unui black god/ white devil. Acum e un tiran care-si omoara oponentii fara pic de mila, acum un mascarici cu nasul canit. Tocmai am terminat de vazut filmul si am o gramada de ganduri care-mi zboara prin cap. Poate ar fi trebuit sa-l las sa se aseze ca sa fiu mai coerenta dar chiar mi-am dorit o reactie sincera. Si-asa ca a iesit o tocanita.
Votul meu merge, in mod evident, la Rocha.
|