[Mercutio]

Cursa, primul film al lui Daneliuc, cred ca e si primul roadmovie romanesc. Un film avand drept tema principala calatoria, atat la propriu, cat si la figurat: calatoria ca si cautare a identitatii. Filmul este, cred, definitoriu pentru viziunea si stilul lui Daneliuc, trasaturi ce urmau sa se confirme si in urmatoarele lui creatii. Stilul este unul apropiat de documentar, de reportaj, surprinzand realitati concrete si detalii legate de cotidian, constituind un puternic comentariu social in acelasi timp. Chiar din prima scena cineastul isi "declara" viziunea. Un reporter, Daneliuc insusi, vrea sa chestioneze doi soferi ce vor transporta o gigantica piesa cu camionul. Unul dintre ei refuza, apoi pretinzand ca a oprit filmarea, reporterul reuseste sa puna intrebari celuilalt sofer, inregistrand raspunsurile lui sincere, spontane, ambigui, dar total discordante cu ceea ce se difuza la televiziune in acea epoca. Daneliuc vrea sa redea si aspecte mai putin armonioase ale vietii, mai confuze, mai jenante, vrea sa arate oamenii asa cum sunt ei in realitate, cu emotiile si incertitudinile lor, cu felul lor firesc de a gandi si vorbi. Privirea lui nu este deloc una complezenta. Secventa cu Anghel si Maria, gazduiti intr-o casa de la tara, e sugestiva din acest punct de vedere. Taranii sunt prezentati intr-o lumina cam proasta, in contradictie cu pasunismului vremii.
Ca si in Proba de microfon, filmul urmator, in Cursa, Daneliuc descrie o lume in care lucrurile nu sunt bune si frumoase, clare si definitive, ci mereu ambigui si provizorii, pentru ca de fapt asa ni le livreaza viata. Acesta este cred mesajul lui Daneliuc si in el consta forta primelor lui filme. Reda foarte fidel o stare de fapt a societatii respective. Maria isi cauta locul, isi cauta rostul, insa cautarea ei este in van. Drama ei este drama unei intregi societati.