Cate asteptari neimplinite. Daca nu s-ar ruga lumea la atatia "zei" ar realiza ca dezamagirile lor sunt mai mult impuse de sine si de o viziunea lor nerealista in ceea ce priveste "artistul". Picasso de ce nu picta si el altfel daca era asa bun pictor ?! Cu talentul respectiv a fost el inzestrat si atat, lucra cu ce avea.
Nimic nu este supraevaluat sau prea putin evaluat, personal vorbind, la o scara mai mare de 1, nu conteaza. Cine cauta confirmari in numele Tarantino are probleme cu sine. Nu am fost niciodata un fan al sau si nici nu caut o confirmare generala.Ce a avut Tarantino de spus a spus deja, atat cat poate, in continuare nu va fi altceva decat o reiterare sub o alta forma a talentului sau si atat. Nu va putea fi altceva decat ce a fost intotdeauna.
Cam asa sta treaba cu artistii, nu sunt persoane schizofrenice.
Care a fost cea mai "emotionanta" scena din Star Trek 2009 ? Inceputul cand s-a nascut Kirk:
http://www.youtube.com/watch?v=G6QPye9IuGs
Care a fost cea mai "emotionanta" scena din John Carter ? Tranzitia pe ecran intre inmormantarea sotiei lui si lupta de pe Marte si razboiul care ii aduce aminte de trecut:
http://www.youtube.com/watch?v=C7ZeptdPPrU
Exista ceva similar in modul cum instrumenteaza si compune Giacchino ? Da, pentru ca e acelasi autor si are aceleasi influente si decizii de luat si aceleasi emotii de pus pe ecran. Nu-i chiar aceasi bucata dar se poate observa asemanarea intre cele doua melodii. La fel e si cu Tarantino. Cine cauta ceva complet nou va trebui sa se uita spre alti artisti care apar acum.
Cine glumeste, si eu am dezamagirile mele in legatura cu anumite filme dar macar Django a avut un inceput si un sfarsit si nu si-a depasit niciodata scopul filmului. Tin minte acum multi ani in urma cand toata lumea era cu Tarantino in gura si era hip & shit iar eu habar nu aveam de ce era nebunia respectiva dar in timp am realizat de ce era apreciat doar ca un pic mai tarziu cand a facut filme ce includ subiecte care ma intereseaza. Cand am vazut The Usual Suspects nu mi s-a parut a doua venire a lui Dumnezeu dar poate pentru ca nu am o afinitate pentru filme cu mafioti si gangsteri. Intrebarea este, cati din fanii lui Tarantino "cel vechi" vroiau sa fie si ei cool si cati apreciau talentul sau de scenarist. Django merge si fara macelul de la final dar nu s-a putut abtine. Cuvantul exces nu exista degeaba dar filmul mi se pare destul de inchegat.
Scena mea preferata din film a fost asta, doi cowboy mergand prin America salbatica. Libertate 100% ?
http://www.youtube.com/watch?v=KvEDNHThvck Modul cum Schultz se uita la Django(nu la inceput) mi se pare inspirat, se uita cu mandrie cum cineva care inainte nu avea nimic a ajuns sa fie o persoana demna, o persoana cu un scop, o persoana care are reusit sa depaseasca trecutul sau situatia in care se afla, fara insa a il uita, acesta fiind si motorul care il impinge in fata. Mie mi s-a parut un pic mai interesant decat doar "entertaining" dar poate privesc eu mai mult unde nu e dar asa interpretez eu filmul.
Nu am o viziunea individualista asupra lumii si de aia filme precum Django rezoneaza cu mine pentru ca defapt arata puterea interactiunii dintre oameni. Schultz l-a ajutat pe Django si nu a respectat doar un contract pe o hartie, a facut mai mult decat atat, a redat lumii un om care se afla acolo dintotdeauna doar ca nu traia in conditiile necesare pentru a putea sa se manifeste ca un om. Impuscaturile au fost ok iar sangele pe pereti a fost excesiv si distractiv ca o fantezie dar lanturile de la picioare nu faceau parte din aceasi fantezie.