Mie imi e foarte greu sa inteleg de unde fixatia pe perioada clasica a cinema-ului japonez. Chiar ii credeti pe criticii aceia care pun Tokyo Story intre primele 10 filme facute vreodata in lume? Lasati la o parte listele lor si porniti in propria voastra explorare, nu numai a cinematografiei japoneze, ci a cinematografiei in general. O sa descoperiti filme ca Ohikkoshi (link) care e mai bun din toate punctele de vedere decat Tokyo Story, dar de care nici macar n-au auzit asa-zisii "experti". Unde e Paprika in topurile lor? Nici macar n-ar stii de unde sa-l apuce, asa ca mai bine punem un film prafuit si "clasic" cu samurai, nu? Mai bine o melodrama trasa de par, decat un film cald si emotionant despre oameni gen Rajio no jikan.

Ma uit la turneu si vad doar "regizori mari". Dar de unde stiti ca sunt cu adevarat regizori mari? I-ati vazut pe aia "mici"? Sunteti capabili sa argumentati de ce acestia ar fi mari si ceilati ar fi mici? Daca da, jos palaria. Dar daca nu, atunci va traiti experientele de cinefili prin lentilele altora. Si e pacat dupa parerea mea.