[MinRep]

Acesta este un duel "la nivel inalt", intre doua filme mai mult decat consacrate, insa atat de diferite incat un verdict este greu de dat.

Din punctul meu de vedere, Black God, White Devil este un film mai greu de urmarit si cu siguranta mai indepartat de sensibilitatile cinefile europene. Totusi, pana si comparat cu alte mostre de Cinema Novo pe care le-am vazut (cum ar fi "Vidas secas"), e un film mult mai esoteric, povestea fiind mai degraba alegorica, iar simbolurile (vizuale si narative) le intalnim la tot pasul. Ceea ce pare sa inceapa ca o poveste cu caracter pur social, in care un fermier sarac este inselat de seful sau, se transforma intr-o complexa relatare a practicilor religoase din pampasul (sau cum s-o numi) brazilian, in care ritualuri bizare se alatura gangsterismului, in centrul tututror plasandu-se acest sfant haiduc/razboinic - Antonio das Mortes. "Deus e o Diabo na Terra do Sol" e un film straniu, insa cu siguranta merita mai mult decat o simpla privire.

Rocco si fratii sai, pe de alta parte, este imediat accesibil cinefilului roman. Mie, personal, imi place mult mai mult Visconti cand face povesti realiste, cu personaje din paturile mijlocii-inferioare ale societatii, cum e "Rocco..." sau "Ossessione" decat stufoasele sale fresce literare de epoca ("Senso", "Ghepardul, "Moarte la Venetia" etc.) Nu stiu ce as putea sa spun despre "Rocco..." care sa nu se fi spus deja. Cred ca l-am vazut deja de vreo trei ori, nu mi-a placut intotdeauna la fel de mult, insa pentru mine este cel mai solid film al lui Visconti, cu cateva secvente care iti raman adand intiparite in minte (precum uciderea Nadiei montate alaturi de triumful lui Rocco) si cele mai bune secvente de box care sa nu fie filmate de Chaplin sau Scorsese . Totusi, uneori nu strica sa arunci o privire noua asupra unui film pe care nu l-ai vazut de cativa ani si sa-l filtrezi prin prisma tuturor filmelor pe care le-ai vazut intre timp. In cazul de fata, de exemplu, pentru mine este acum mult mai clara una dintre temele principale ale filmului (exodul taranilor din Sud inspre zona milaneza foarte dezvoltata) si cat de diferite sunt tipologiile fratilor din titlu in legatura cu aceasta: Simone nu reuseste sa se adapteze la oras si nu adopta decat viciile acestuia, Rocco se adapteaza cu succes, dar este nostalgic pentru viata de la tara, neamintindu-si de toate greutatile, in timp ce Ciro nici nu mai vrea sa auda de satul natal si are incredere intr-un viitor luminos.


Vot: Visconti