|
Level 5
Am impresia ca atata am amanat sa scriu despre el ca de-abia mai stiu sa mai leg doua cuvinte. Din cauza ca l-am vazut acum vreo trei saptamani. Noroc ca aveam cate-o notita doua... Cand am inceput sa-l vad nu m-a prea prins, if I`m honest. Dupa care, dupa vreo 50 de minute am inceput sa fiu din ce in ce mai interesata. Atat de interesata ca l-am reluat imediat. Asta pentru ca am avut impresia ca nu i-am acordat destula atentie. Si chiar mi-a placut. Ridica niste intrebari si probleme foarte faine. Mai mult decat atat, informatia de ordin istoric e extrem de interesanta. Practic, e un semi-documentar, un film-hibrid, mediatia lui Marker despre explorarea ideilor de timp, istorie si memorie, facuta prin intermediul unui jurnal video. Posesorul acestui "vlog" e Laura, o tanara care si-a pierdut iubitul recent si care se vede obligata sa termine proiectarea unu joc video care are ca subiect batalia de la Okinawa. Filmul are o gramada de trimiteri culturale si se bazeaza foarte mult pe intertextualitate. Laura este un soi de dublura a Laurei lui Preminger (la jumatatea drumului dintre real si fictional), iar trimiterile lui Marker la Resnais si Hitchcock sunt o placere de descoperit. Citeam o carte despre estetica lui Marker si despre obsesia lui pentru Vertigo-ul lui Hitchcock si despre logica celei de-a doua sanse. In Level 5 aceasta "a doua sansa" e, de fapt, logica jocului si faptul ca "istoria" (batalia de la Okinawa) poate fi retrasata prin optiunea de "start new game". Bineinteles, jocul are si o puternica trasatura evocatoare datorita posibilitatii de a retrasa un drum batut deja. Bineinteles ca asistam la o infrangere al memoriei, pentru ca incercarile Laurei de a oferi un alt destin insulei Okinawa sunt sortite esecului.
Mie cel mai mult mi-au placut referintele la Hiroshima, Mon Amour (e unul din filmele mele preferate) care nu-s putine. Laura se suprapune peste personajul lui Riva care, la fel ca eroina din Level 5, retraieste dragostea pierduta la Hiroshima. Daca bine-mi aduc aminte, Laura chiar foloseste la un moment dat sintagma "Okinawa, Mon Amour" Sincer, e o placere sa vezi Level 5 si sa-i descoperi toate straturile. Si-s multe, prea multe ca sa le pricepi chiar si la a 10-a vizionare. Banuiesc ca asta face diferenta dintre un film bun si unul genial.
Eram convinsa ca o sa votez cu Faleze de Nisip dar acuma. in timp ce scriam, am avut revelatia asta a genialitatii filmului. Cred ca suna destul de tampit. Dar o sa votez cu Level 5, nu credeam ca si-a lasat o amprenta asa puetrnica asupra mea. Chiar si-acuma, dupa 3 saptamani de la vizionare.
|