|
Seppuku
Într-adevăr, o surpriză extrem de plăcută.... După atîtea vaiete, zîmbete tîmpe și ochi înlăcrimați, finally un clasic japonez cu coaie...
E foarte greu pentru noi să înțelegem și să acceptăm anumite concepte și valori sacre pentru cultura japoneză, cum e și această sinucidere rituală. Seppuku evidentiază foarte bine bine importanța, gravitatea, sacralitatea unui asemenea act. Mi s-a părut extrem de interesant transferul responsabilității actului de la ronin la casa care urma să-l găzduiască. O onoare și, în același timp, o povară... Sînt noțiuni cu care filmul jonglează de la început pînă la sfîrșit.
Filmul începe cu prezentarea scenei care va găzdui drama, prin cîteva cadre sobre, distinse. Totul e imaculat, impune respect. În final, sîntem martorii pîngăririi respectivului sanctuar, la propriu și la figurat, prin trădarea conceptelor sacre de către șeful clanului, pentru salvarea aparențelor.
Deși are peste 2 ore, filmul nu plictisește deloc, în primul rînd datorită structurii narative care ne dezvăluie, treptat, pe măsură ce filmul avansează, că lucrurile nu sînt tocmai ceea ce par a fi, păstrîndu-și, prin asta, prospețimea.
Teribilă scena sinuciderii lui Motome cu sabia de bambus...
Probabil cel mai puternic meci din turneu, avem două filme de nota 10, tough choice... O să-l aleg totuși pe cel care mi-a plăcut mai mult.
Vot: Tarr (dar sper să meargă și Kobayashi mai departe)
|