|
intotdeauna, crimele savarsite de copii sunt atrocitari inexplicabile, chiar si pentru psihologi.
este un domeniu fascinant de studiu, o disectie fara egal a eului nostru, o introspectie in intimitate de o finete rara, mai ales in cea a unui copil a carui personalitate este in formare.
sunt de acord cu gravitatea acestor fapte, ramane discutabil, de fiecare data, discernamantul pe care l-a avut copilul-criminal in momentul crimei.
societatea este datoare sa-i condamne, in numele victimelor, ca o slaba consolare pentru familiile lor, dar, de fiecare data, aceeasi societate, evita sa faca eforturi pentru reabilitare, pentru a oferi infractorilor juvenili, sansa de a-si ispasi pacatele.
Boy A este un film in care aceasta sansa exista si chiar daca experimentul a esuat, totusi, Eric, a avut o sansa si mai importanta: aceea de a arata ca poate folosi cutitul si pentru a salva o viata, nu numai pentru a o lua. m-a emotionat un pic imaginea cu desenul de multumire al fetitei. cred ca aceea era dovada ca Eric din copilarie fusese iertat.
|