Well, we have a bit of a tearjearker here. Dar e un exemplar magnific al speciei. Dupa cum se stie nu ma joc cu complimentele, insa aici as risca sa spun ca totul a fost perfect in limitele genului sau: intrerpretari nuantate, imagine reusita, scenariul inteligent, care inteleg ca e adaptat dupa o carte.

Andrew Garfield imi atrasese atentia in Never Let Me Go, dar aici are rolul principal si il duce acolo unde foarte putini actori ar fi reusit. Figura sa emite val dupa val de emotii subtile, trece impecabil de la baietel incantat de cadoul primit spre barbat indragostit, umple notele uneori unidimensionale ale personajului sau facand-l real dincolo de ratiune sau indoiala. Toti actorii principali joaca foarte bine si cu toate astea Garfield ii eclipseaza. E o interpretare de prim rang.

Povestea asa cum ziceam e melodramatica si partial predictibila, acesta fiind pentru mine singurul motiv pentru care Boy A nu e o capodopera. Asta nu inseamna insa ca e o poveste slaba, far from it. Banuiesti unde vrea sa ajunga, dar modul in care o face pastreaza interesul. Jack e conturat pas cu pas prin interactiunea cu Terry, prin secventele din copilarie sau relatia cu Michelle. Prima lui scena lui de sex cu Michelle e de o finete psihologica remarcabila. Ea e mai mult decat o "iubita" anexata personajului principal, e o femeie inteligenta si care de fapt domina in relatia dintre ei.

Boy A inseamna pentru mine entertainment de calitate foarte buna, un film care nu exprima vreo filozofie complicata, dar care m-a facut sa ma atasez de personaje si sa imi pese de ce li se intampla.

Thumbs up