|
Putin mai telegrafic, pentru doua filme care nu prea m-au prins:
Lacombe, Lucien m-a prins la inceput, dar pe parcurs s-a mai dezumflat, mai ales spre final, dupa ce parasesc orasul. Practic m-a tinut atent cat inca-l descopeream pe Lucien, cat era caracterizat gradat ca un pusti orgolios, egoist, necioplit, indiferent de ideologiile vremii. Tot ce facea avea ca scop propria multumire, mi s-a parut ca pana si France era tratata uneori ca un simplu obiect adaugat colectiei. Scena in care o salveaza pe France porneste mai degraba de la faptul ca soldatul german a indraznit sa-l loveasca in ego in ceea ce priveste acel ceas. Lucien era atat de orgolios incat nici macar atat n-a putut fi lasat deoparte, iar apoi s-a trezit intr-o situatie in care parea ca ar fi facut-o pentru fata. Sigur, as putea fi contrazis, dar mie asa mi s-a parut. Cred ca daca nu era sa se intample faza cu ceasul, Lucien ar fi lasat-o in mainile nazistilor, iar daca n-ar fi lasat-o ar fi fost tot pentru ca France era proprietatea lui. Filmul e un portret interesant al acestui tanar necioplit si doar pentru asta ar merita vazut.
L`important c`est d`aimer mi s-a parut si el un film cu suisuri si coborasuri. Aici nu mai e vorba de un portret singular, ci de unul al mai multor ratati. Cu toate astea, ratatii astia chiar iubeau si o faceau, din nefericire pentru ei, cu toata gama de suferinte si mai putin cu cea de bucurii. Personajele filmului esueaza in cam tot ce fac, atat in iubire, cat si pe plan profesional, in ciuda eforturilor considerabile depuse. Personal n-am reusit sa intru in film, m-a tinut pe scaun, dar nu cu o foarte mare curiozitate.
Vot: Malle
|