Faleze de Nisip
Am vazut si eu, in sfarsit, filmul lui Dan Pita. Si am fost extrem de impresionata. Am pornit si cu sperante mici, habar n-am de ce ca nu mai vazusem niciun film de Pita inainte. Era cu Marker la pachet...si mi se parea un mare dezechilibru acolo. In fond, Marker e Marker (tautologiile sunt punctul meu forte
). Mi-a placut mult de la inceput pana la sfarsit, cu mici exceptii. Si exceptiile alea sunt din cauza faptului ca, pe alocuri, unii actori mi s-au parut mult prea teatrali. Pentru mine a fost un picut deranjant. Lasand asta la o parte, filmul a fost o incantare. Mi-a placut extrem de mult Rebengiuc in rolul doctorului bolnav de putere. Si Visu tanar is kind of hot
Scena mea preferata e cea de pe plaja, dupa ce tanarul "recunoaste" fapta si merg cu totii sa caute in nisip lucrurile ingropate. Mi s-a parut de-o tensiune aproape palpabila. Excelent de bine construita. Si acolo s-a vazut foarte clar relatia dintre personaje si "rolul" pe care-l are fiecare in societatea aia bolnava. Mi-a placut mult drumul gradat al doctorului spre patologic si flash-backurile si visele si inchipuirile si suprapunerile. Scena aia in care amintirea devine, de fapt, inchipuire este, din nou, foarte bunasi semnificativa pentru dezvoltarea ambelor personaje. Nu inteleg, totusi, de ce s-a introdus faza cu moartea copilului acolo. In sfarsit, o sa mai vreau sa vad filme de Dan Pita, mi s-a deschis apetitul.