[MinRep]

Level Five

A fost foarte ciudat pentru mine sa intru pe indiewire la cateva minute dupa ce am vazut filmul si sa dau nu peste unul ci doua articole care - fara sa mentioneze "Level Five" - se leaga de acesta ca prin coincidenta. Primul ne informeaza ca documentarul lui John Huston, "Let There Be Light", din care Marker citeaza aici o secventa devastatoare, va aparea ca bonus pe Blu-Ray-ul cu "The Master". Al doilea, este necrologul regizorului japonez Nagisa Oshima, care apare in film si ale carui imagini dintr-un documentar TV sunt folosite din plin de Chris Marker. E usor melancolic sa vezi un film despre amintiri si memoria istoriei in aceeasi zi in care a decedat unul dintre autorii sai (chiar daca nu este neaparat unul dintre reperele tale).

Lasand la o parte coincidentele, "Level Five" este un film care mi-a captat atentia de la inceput, intr-un fel in care nu ma asteptam sa o faca. Personajul "principal" al acestui semi-documentar este o femeie (denumita "Laura", dupa eroina celebrului film), care trebuie sa termine un joc video lasat neterminat de iubitul ei disparut (sau, ma rog, absent), care reconstituie batalia de la Okinawa. De la aceasta premisa, Chris Marker construieste un fel de narativ fragmentat despre istoria bataliei de la Okinaw, despre memorie si stergerea cu buretele a unui trecut "suparator" dar si despre comunicarea in epoca internetului si a proto-retelelor de socializare, intercaland printre acestea "marturii" ale Laurei, adresate direct camerei de filmat, ca si cum ar vorbi insa cu cel disparut.

Asa cum ne spune Laura, Chris Marker este un "as al montajului", lucru pe care il stiam, dar o afirmatie la nivelul caruia se ridica inca o data. Da, "Level Five" este destul de experimental (uneori arata mai degraba a instalatie video), nu toata lumea o sa-l guste si probabil multi se plictisesc la un moment dat. Eu, cel putin, am fost insa tinut in priza de la un capat la altul. Singurul moment care nu mi-a placut (si nu i-am inteles rostul) a fost monologul din final (care nu prea ne pare adresat noua). Dar acest lucru nu strica impresia de ansamblu.