|
1. Eu cred cã minunaţii noștri copii se uitã la scandaluri de doi lei tocmai pentru cã au aceastã dorinţã de senzaţional, de teribilism pe care nu le-o acceptã nimeni. Dacã pe vremea mea era o chestie rebelã sã-l citești pe Eliade sau pe Cioran, acum nu mai e, oricât ne-ar plãcea nouã sã credem în "adevãratele" valori. Aproape totul este relativ atunci când vine vorba de valori, mai ales sociale, lingvistice, artistice și altele de genul acesta. Iar atunci când vom accepta cã este normal pentru un adolescent sau un tânãr sã se delimiteze de tot ce a fost, s-a scris, s-a preamãrit înaintea lui, vom da dovadã de maturitatea și rãbdarea necesarã sã îi trecem de la mizerii de genul Twilight la ceva mai de calitate. Dar în faţa unui blam general al piţiponcelilor și cãrţilor superficiale care rãspund la aceastã dorinţã a tinerilor de a-și gãsi un ceva al lor, ceva care sã-i caracterizeze, aceștia nu vor face decât sã se înverșuneze și mai mult în alegerile lor și nu vor trece niciodatã peste revistele de scandal și seria Twilight. Si pentru asta îmi place ceea ce scrie Cristina Nemerovschi : scrie despre prezent, te regãsești în ceea ce spune, în revoltele pe care le au personajele. Povestește despre cãlcarea în picioare a regulilor, despre gândirea în afara tiparelor, despre cum e sã fii altfel și sã îi sfidezi pe ceilalţi.Exact ceea ce îi trebuie unui adolescent sau unui adolescent mai întârziat, ca mine. Si eu am citit Sandra Brown prin clasele 5-8 pentru cã așa mã încadram în grupul meu, fãceam parte din gașcã și mã ajuta în primii pași spre independenţa de familie, de "valorile" acesteia.
2. Despre piaţa de carte româneascã, mai bine zis despre statisticile privind aceasta, eu am o pãrere foarte proastã. Pe lângã faptul cã oferta de carte este fãcutã complet aiurea de niște edituri care habar nu au literaturã (de ex. Herta Mueller era la 5 RON înainte de premiul Nobel ; la fel și Julian Barnes, iar Mo Yan era ultima oarã la 15 RON înainte de a reveni la 40 de RON tot dupã un Nobel), iar preţurile sunt exagerate, statisticile mai și sunt fãcute cu erori semnificative de prezentare a rezultatelor (statistic vorbind, eu citesc 6 cãrţi pe an ; în realitate citesc în jur de 30 și știu mulţi iubitori de lecturã care au același stil de a-și achiziţiona cãrţile, așa cã nu pot fi consideratã chiar o extremã a eșantionului).
Celelalte idei mi se par niște axiome personale, așa cã nu cred are rost sã comentez.
|