|
In Deep End adolescentul Mike, nou angajat la o piscinã pentru a-și susţine financiar pãrinţii, se trezește brusc cã trebuie sã rãspundã asalturilor sexuale ale clientelor bãii publice. Noul job e ca un fel de duș rece pentru imberbul Mike cam lipsit de experienţã și care este iniţiat într-o sexualitate ciudatã, agresivã, diferitã de imaginea stereotipã pe care o avea el. Susan, colega lui de serviciu, pare ceva mai zdravãnã cu capul, deși și ea este prinsã de agitaţia noii libertãţi sexuale de prin anii ’60 și are un plan eficient de a folosi sexul pentru o situaţie financiarã și socialã mai bunã. Dar pe alocuri în film, libertina Susan pare cã este la fel de pierdutã ca și Mike în aceastã atmosferã de sexualitate exacerbatã, cã nu se simte pe deplin confortabil cu noile roluri sexuale, uneori și ea are ezitãri, sfieli în a se abandona freneziei sexuale din jur. Apariţiile sporadice ale acestui sentiment de inconfortabil (surprinzãtoare mai ales la Susan) sunt combinate cu o impresie de halucinaţie, cu un fel de goluri între cadre care fac ca acţiunile sã parã întrerupte, puţin ilogice, lipsite de continuitate, suspecte, ca și cum existã o rupturã undeva, un scurtcircuit de înţelegere, de legãturã între real și perceperea acestuia.
Accattone are un realism care te lovește în moalele capului fãrã sã scormoneascã foarte adânc în sufletul personajelor. Este un film brut(al) despre comunitãţile de la marginea sclipitoarei societãţi din Roma, despre pãtura cea mai de jos a bandelor mafiote (deși e chiar ridicol sã asociezi termenul de mafiot cu acei muritori de foame care nu știu sã facã bani decât ca proxeneţi întreţinuţi de câte o prostituatã mai sentimentalã). Cel mai apãsãtor lucru este cã acești marginali se complac în mizeria lor, își stabilesc singuri „standarde” care sã-i menţinã în propria sãrãcie și foame.
Dar mi-au plãcut mai mult subtilitãţile din Deep End, așa cã votul meu merge la el.
|