|
Moammmããã ce discuţie am pierdut eu aici!
Literatura nu este evaluatã dupã gradul de vulgaritate a vocabularului. Bukowski și Miller au reușit sã facã o adevãratã poezie cu denumiri de pãrţi anatomice și diverse interacţiuni dintre acestea. Ba chiar nici gradul de vulgaritate a faptelor nu determinã dacã ceva este literaturã sau nu, lucru în care le Marquis de Sade a excelat.
Da, eu consider cã Nemerovschi face literaturã contemporanã, știe sã compunã un roman solid, cu o structurã coerentã care se susţine pe câteva dimensiuni frumos conturate, unde introduce chiar și unele tehnici mai îndrãzneţe. Nu pot decât sã o apreciez cã a dat o formã literarã de foarte bunã calitate mediului în care mã bãlãcesc eu, cu unele nostalgii faţã de teribilismele mele adolescentine, dar am trecut cu stoicism peste partea asta.
Iar faptul cã nu se sfiiește sã foloseascã un limbaj pe care mai toţi dintre noi l-au adoptat, cu o efervescenţã vulgarã care nu mai surprinde pe nimeni pe stradã, la serviciu, la o bere etc. și care, pânã la urmã, face parte din modul nostru de a trãi, aratã doar cã, în sfârșit, ne-am asumat în scris realitatea noastrã lingvisticã. Iar înjurarea ipocriziilor contemporane, exprimatã în acest limbaj atât de blamat de puritani, este absolut savuroasã.
|