Lacombe, Lucien
Sunt la a doua vizionare si mi-am dorit foarte tare sa-mi placa mult. Din pacate, mi-a placut mai putin ca prima oara. Nu stiu de ce, n-as putea sa ma pronunt.
Mie personajul nu mi se pare un Bateman in devenire. Si ma pot baza pe o singura scena in care stai pe pian si isi balangane picioarele in ritmul muzicii. Mi se pare un gest atat de inocent si de candid cumva... Vorba lui Albert, Lucien e imposibil de dispretuit. Mi se pare, mai degraba, un copil neastamparat care vrea sa experimenteze lumea first hand. Nu omoara pe nimeni, dragul de el. Singurele lui crime sunt iepurii, gainile si pasarile, animale mici a caror viata nici nu pare s-o constientizeze. Cand trebuie sa traga dupa oameni el vaneaza tot iepuri. Asta iar mi s-a parut o scena in care chiar imi venea sa-l strang in brate pe Lucien. Moartea calului si moartea cainelui par ca-l misca. Deci nu mi se pare un sadic.
Personajul mie imi place destul de mult. Problema mea principala, ca si a voastra se pare ca, e a doua parte a filmului in care personajul pare pierdut intr-o poveste din asta de dragoste destul de plain. Indragostirea de evreica si saritul in ajutor mi se par doua elemente care prea incearca sa-l imbrace pe Lucien in hainele dreptatii si bunatatii. Mi se pare ca, daca pana in punctul ala, Malle a pastrat cumva ambiguitatea aia care da savoare personajului, de-acolo incolo ne-a cam servit cu siguranta ispasirea lui.
All in all, Lacombe, Lucien e un film bun dar cred ca am vrut prea mult sa-mi placa. Si-acuma probabil o sa fiu nevoita sa votez altceva decat Malle. For the record, nu-mi convine deloc ca Zulawski a picat cu Malle. Ca mi-e greu sa aleg.
LE: Si mie nu mi-a fost deloc greu sa ma atasez emotional de el. Daca nu se observa din ce-am zis mai sus.