|
Nu prea cred ca ai inteles. Sau mai degraba ai inteles cam cat "inteleg" de obicei sustinatorii neconditionati ai lui Mungiu.
Problema e simpla: in momentul in care un cineast de 80+ ani face filme cu subiect actual (proaste, de acord, dar asta e irelevant in discutia de fata) iar un cineast de 44 de ani e blocat in teme de dinainte de '89, reusind sa vina in "actualitatea" de acum 8 ani doar cu un film antireligios, facut "cu dedicatie" pentru festivalurile de afara, ceva nu e totusi in regula. Asta daca incercam sa ramanem cat de cat obiectivi.
Nu e vorba de un presupus rol social al cinematografiei, e vorba de staruinta unora in teme anacronice sau care, pur si simplu, nu intereseaza publicul romanesc. Ce urmeaza? Un val de filme despre colectivizarea fortata?
FIlmele lui Mungiu nu au nici macar meritul de a aduce in atentia publicului larg subiecte pe care cenzura din perioada comunista a reusit cat de cat sa le camufleze. O natie intreaga stie ce tragedii a generat interzicerea avorturilor, o natie intreaga stie ce imbecili erau activistii de partid.
Macar Nae Caranfil inteleg ca incearca, in "Closer to the Moon" sa prezinte un subiect intrat aproape in legenda, despre care se mai soptea cate ceva din gura-n gura. Sa vedem ce-o iesi.
In schimb Mungiu nici macar nu incearca, doar le canta alora de la Cannes melodiile despre care stie ca le plac.
In contextul asta mie mi se pare laudabil ca un batran de 80+ ani a incercat sa faca filme cu subiecte din Romania zilelor noastre. Iar biletele vandute de un film grotesc ca Poker arata ca, din punctul de vedere al alegerii subiectului, avea dreptate.
|