[andreiu7z]

Ultimul roman semnat de Nicole Krauss, Marea casă, tradus în peste 30 de limbi și distins cu numeroase premii, este fără doar și poate cel mai solid roman citit în ultimul an. Deși cartea am procurat-o din pură întâmplare, mult-premiata autoare a reușit încă din primele pagini să mă ademenească și să mă târască prin întâmplările magistral născute de sub peniță, încapsulându-mă într-o lume aparent criptată și dominată de o stare angoasată. Prin povestirile sale elegiace ne supune la tur de forță sinaptic ale cărui cărări sunt imprevizibile și intransigente.
Ca punct de legătură între diegezele temporale și spațiale, autoarea alege un obiect de mobilier aparent banal - un birou - dar care, pentru personajele sale, capătă o însemnătate puternică, atribuind proveniența acestuia lui Federico Garcia Lorca. Aura mistică care orbitează în jurul biroului leagă destine, suflete, secrete și trăiri dintre cele mai ambigue.
Poveștile de viață ai posesorilor obiectului de mobilier sunt apăsătoare, alambicat prezentate precum un puzzle nerezolvabil dar care până spre final se lasă îmbinat.
Cartea încă de la primele pagini se împotriveşte stilului fluent şi comprehensiv, ridicând cititorului multe semne de întrebare.

„Biroul ăsta era cu totul altceva: un obiect enorm şi întimidant, care îi cotropea pe cei ce stăteau în aceiaşi cameră cu el, prefăcându-se că e lipsit de viaţă, dar, aidoma unei plante carnvore, gata mereu să se năpustească asupra lor şi să-i digere într-unul dintre nenumăratele lui sertăraşe îngrozitoare”

*****/5