Originally Posted by faraimaginatie:
Sfarsitul e voit previzibil; Pasolini ne face o harta destul de clara inainte iar visul lui Accattone e menit sa insemneze destinatia. Nu-s sigura daca prin Accattone Pasolini se indeparteaza atat de mult de neorealismul italian. Mie nu mi se pare. Sfarsitul cu nenea ala care-si face cruce legat cu catuse mi se pare coborat exact de pe culmile neorealismului. Poate nu stiu eu destule, totusi  |
Nu se îndepărtează de neorealism, face tranziția către o nouă etapă. Și visul ăla e dovada în acest sens. Inserarea sa în film face ca acesta să-și depășească condiția de simplu manifest social. De acum înainte nu mai e de ajuns doar să afirmi o convingere, trebuie să depășești granițele politicului și să abordezi și subiecte mai puțin prozaice.