[MinRep]

35 rhums

Ca toate filmele lui Claire Denis, si aici avem o naratiune fragmentata, spusa prin episoade care se petrec la distanta mai mult sau mai putin apreciabila unele de altele, cu elipse si sincope. Personajele principale sunt un tata ceferist, Lionel, si fiica sa studenta, Josephine care locuiesc intr-o suburbie pariziana si diferitele lor cunostinte, ale caror intrari si iesiri din scena par incredibil de random: vecina taximetrista, vecinul usor emo care-si imparte apartamentul cu o pisica batrana, fostul coleg de lucru al tatalui care sufera in pensie, un student de la antropologie care se da la Josephine, proprietara unui bar care accepta sa ii gazduiasca pe ceilalti intr-o noapte ploioasa etc.

Secventa cea mai reusita a filmului (pe care Liviu- a descris-o deja in amanunt), este cea in care personajele danseaza un blues intr-un bar. Acesta este centrul de greutate al filmului, momentul in care converg aproape toate firele narative ale filmului, iar motivatiile tuturor personajelor incep sa devina clare. Este o scena superba, una dintre cele mai reusite din filmografia lui Denis (ma rog, cat am vazut din ea). Restul filmului este reglatla un nivel de emotie, de melancolie ceva mai mic, insa ceea ce impresioneaza este naturaletea personajelor si realismul situatiilor imaginate de Denis.

Vot: Claire Denis